MISTER DIN INFINIT - Silvia Urlih

Tăcute seri mă învelesc

în depărtat ecou,

glasul pământului

mă-nvăluie-n mistere,

în tălpi

îmi cresc

verzi rădăcini din nou,

să mă ridic

din greutatea crucii

cu mir de înviere.

M-adună munții

din îngenunchere,

îmi strâng

în coșul vieții

pietrele pe fugă,

în mine ard lumini

de priveghere,

ce-mi spală cu izvorul

genunchii roși de rugă.

Înnod secundele

într-un minut prezent,

pornesc în fugă

spre ora

stinsă-n ticăit ,

adun în mine pământul

ce-a fost în faliment,

pe munte să răsar

să fiu misterul

venit din infinit.

Silvia Urlih 25.01.2013

MUGURUL IUBIRII - Silvia Urlih

De-aseară primăvara

îmi șoptește,

că vrea să-mi dea

un colț din raiul meu,

să mă opresc în cer

când înflorește

din mugurul iubit

de Dumnezeu.

Cu primăvara iar pornesc

descumpănită,

spre zări

în care noaptea nu e noapte,

dar alba ziuă

este zi iubită,

de cei ce se hrănesc

cu a Lui șoaptă.

Din raiul

și din primăvara mea îți dau și ție

o floare-a fericirii

fără petale reci,

mugurul iubirii Dumnezeești să-ți fie,

coroana vieții

sub care

o să pleci.

Silvia Urlih 24.01.2013

DE-AI SĂ MĂ VEZI - Silvia Urlih

De-ai să mă vezi dansând

pe arzândele câmpii,

să știi că visul

s-a împreunat

cu versul ,

s-a întâlnit cu-n munte

în toamnele pustii

și au plecat la braț

cântând cu universul.

De-ai să mă vezi

ștergându-mi cu frunza lacrima,

să știi

că-i doar un strop

pus la uscat

de soare ,

care-a rămas însingurat

în calea mea,

când norii-au scuturat

din clipe

vii izvoare.

De-ai să mă vezi dansând

cu blânda lună-n crâng,

să știi că sufletul

s-a întâlnit cu-n înger ,

m-a luat pe aripi

și mi-a spus

să plâng,

să uit

c-am fost uitată

în colț uitat

de cer.

Silvia  Urlih 22.01.2013

O LACRIMĂ TĂCUTĂ - Silvia Urlih

Pe drumul tinereții,

o lacrimă-n cădere,

s-a descălțat de suflet

pe câmpul nearat,

și-a strâns în palme visul

sfărmat între unghere,

și a fugit cu timpul

ce timpul

i-a furat.

O lacrimă tăcută

în plâns și nenoroc,

a răsărit o clipă

și a rămas pe stele,

și-a prins în plete nuferi

și flori de busuioc,

a stat apoi o clipă,

ascunsă între ele.

În curgerea tăcută a lacrimii

spre iarnă,

și-a prins în piept

un strop

din bunul Dumnezeu,

în palmă

și-a culcat o soră ca să cearnă,

o lacrimă tăcută

iar lacrima …

sunt eu.

Silvia Urlih 20.01.2013

FOAME DE TINE - Silvia Urlih

Mi-e foame de tine

de mine mi-e sete,

vreau să-mi ascund frigul

ce mă strânge,

vreau vinul timpului

să mă îmbete

să rup cu dinții lanțul

ce mă-nfrânge .

Mi-e foame

de-albastrul seninului tău

mi-e sete,

mi-e frig dar mi-e bine

simt cum aleargă

al vremii călău

iar mie

mi-e teamă de tine….

de mine.

Mi-e foame de tine,

mi-e sete de soare

mi-e sete și foame

de timpul zgârcit

mă doare atingerea nopții..

mă doare

că timpul a fost,

a stat puțin

și-a fugit.

Silvia Urlih 19.01.2013

IARTĂ-MĂ IUBIRE ! Silvia Urlih

Iartă-mă că te iubesc

că te-mbrac

în desfătări,

că te spăl în neuitare

și în gând

îți fac culcuș,

iartă-mă

că-n noaptea zilei

te ascund în frământări

că te țin

în casa sorții

și în palmele

căuș.

Iartă-mă

iubire vie

că la tine mă închin,

că te-am răsădit în suflet

că te legăn

și te-adorm,

iartă-mă

că-mi spun nesomnul

și mă pierd în al tău chin,

dar te-aștept

în roua nopții

când din vis

eu 

mă întorn.

Silvia Urlih 18.01.2013

PÂINEA MUNTELUI - Silvia Urlih

Mi-am aflat trupul

în boabele

de grâu,

soarta l-a semănat

peste câmpii

și l-a udat cu soarele

din râu

dar a uitat să-l spele

de zilele pustii.

În roata morii-a fost presat

de viață,

dar

bietul bob de grâu

încă respiră,

s-a prins de aer

cu un fir de ață

și-a refuzat să moară

pe-a focului arsură.

Un bob de grâu s-a înfrățit

în soartă,

cu vulturul

pe aripile lui,

a aruncat

peste pustiuri

clipa moartă

și este-acum pe creste

pâinea muntelui.

Silvia Urlih 18.01.2013

OGLINDA SUFLETULUI NINS- Silvia Urlih

S-au împletit pădurile

cu mările

din seară

și au pornit spre munți

să își găsească-o casă,

au vrut

să reaprindă

în vatra din cămară

cu lemne ude

flacăra rămasă.

Pădurile au înghețat

pe crestele

muntoase

iar marea

a secat

când focul s-a aprins

și-au căutat

pe dealuri alte case

cu ziduri

din oglinda sufletului

nins.

Silvia Urlih 18.01.2013

BUCHET DE NOPȚI - Silvia Urlih

Buchetul meu

de nedormite nopți ,

l-am strâns

în pumnii rătăciți

ai zilelor târzii,

când așteptam

tăcută la ferecate porți,

să se închidă-n noapte

gâduri străvezii.

Din nopțile în care privirea-mi

este trează,

să creionez aș vrea

un asfințit de lună,

pe pleoape

să nu-mi cadă lumina

din amiază,

să dorm

în poala nopții

iar stelele s-apună.

Buchetul meu de albe nopți,

aș vrea

să îl arunc

gunoi printre genuni,

acolo unde

soarele e veșnic peste sorți,

să pot dormi

cu noaptea

furată de furtuni.

Silvia Urlih 17.01.2013

CASA DIN MAGNOLIE - Silvia Urlih

Sufletul

își face casă

în magnolia din curte,

se apleacă după soare

soarelui cântându-i lin,

își găsește printre vene sânge

zilelor lui scurte,

dar își ară frunza albă

semănându-și dulce chin.

Rădăcina din pământuri

îl apasă uneori,

plânsu-i crește

printre vene după aer

scormonind,

caută un fir de lână

să se urce printre nori

să nu-l uite în grădină

lângă lacul lui plângând.

Sufletul

la suflet strigă 

cere-un pic de îndurare,

trupu-i părăsit de sevă

se apleacă  rătăcit,

caută un strop de lună

se închină la altare,

și se-ntoarce iar în casa

de unde ieri

a ieșit.

Silvia Urlih - 17.01.2013