De-ai să mă vezi dansând
pe arzândele câmpii,
să știi că visul
s-a împreunat
cu versul ,
s-a întâlnit cu-n munte
în toamnele pustii
și au plecat la braț
cântând cu universul.
De-ai să mă vezi
ștergându-mi cu frunza lacrima,
să știi
că-i doar un strop
pus la uscat
de soare ,
care-a rămas însingurat
în calea mea,
când norii-au scuturat
din clipe
vii izvoare.
De-ai să mă vezi dansând
cu blânda lună-n crâng,
să știi că sufletul
s-a întâlnit cu-n înger ,
m-a luat pe aripi
și mi-a spus
să plâng,
să uit
c-am fost uitată
în colț uitat
de cer.
Silvia Urlih 22.01.2013
Superb!
RăspundețiȘtergere