De-aseară primăvara
îmi șoptește,
că vrea să-mi dea
un colț din raiul meu,
să mă opresc în cer
când înflorește
din mugurul iubit
de Dumnezeu.
Cu primăvara iar pornesc
descumpănită,
spre zări
în care noaptea nu e noapte,
dar alba ziuă
este zi iubită,
de cei ce se hrănesc
cu a Lui șoaptă.
Din raiul
și din primăvara mea îți dau și ție
o floare-a fericirii
fără petale reci,
mugurul iubirii Dumnezeești să-ți fie,
coroana vieții
sub care
o să pleci.
Silvia Urlih 24.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu