Mi-am aflat trupul
în boabele
de grâu,
soarta l-a semănat
peste câmpii
și l-a udat cu soarele
din râu
dar a uitat să-l spele
de zilele pustii.
În roata morii-a fost presat
de viață,
dar
bietul bob de grâu
încă respiră,
s-a prins de aer
cu un fir de ață
și-a refuzat să moară
pe-a focului arsură.
Un bob de grâu s-a înfrățit
în soartă,
cu vulturul
pe aripile lui,
a aruncat
peste pustiuri
clipa moartă
și este-acum pe creste
pâinea muntelui.
Silvia Urlih 18.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu