Buchetul meu
de nedormite nopți ,
l-am strâns
în pumnii rătăciți
ai zilelor târzii,
când așteptam
tăcută la ferecate porți,
să se închidă-n noapte
gâduri străvezii.
Din nopțile în care privirea-mi
este trează,
să creionez aș vrea
un asfințit de lună,
pe pleoape
să nu-mi cadă lumina
din amiază,
să dorm
în poala nopții
iar stelele s-apună.
Buchetul meu de albe nopți,
aș vrea
să îl arunc
gunoi printre genuni,
acolo unde
soarele e veșnic peste sorți,
să pot dormi
cu noaptea
furată de furtuni.
Silvia Urlih 17.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu