EU AM SĂ CÂNT ! Silvia Urlih

Eu am să cânt,

căci știu

să cânt,

m-a învățat vioara când respira

balada,

eu am să cânt,

căci zilele pe ăst pământ

mi-au fost sortite

să-mi fie el

plămada.

Eu am să cânt 
cu vorbe din morminte,

m-a învățat pădurea

când tremura

de frig,

eu am să cânt,

să spun în  necuvinte

ce m-a-nvățat natura

când mi-a șoptit

să strig.

Eu am să cânt 
și dincolo de moarte,

am să vă strig

că viața-i trecătoare,

că ne alegem soarta

dintre trecute

soarte…

eu am să cânt

chiar dacă

sufletul

mă doare.
Silvia Urlih 25.05.2013

SUNT, ÎNCĂ MAI SUNT… Silvia Urlih

Sunt,

încă sunt,

mai tânără cu o silabă,

mai bătrână cu o rază uitată-n lumină,

mai cu minte

cu un gând învățat în grabă,

mai frumoasă

cu un rid furat din afină.

Sunt,

încă mai sunt ,

cuvânt  înghițit de tăcere,

poemul nescris

pe mal de genuni descuiate,

vioară ce-și urăște arcușul ce taie-n

durere,

sunt legământ

încuiat în stânci

despuiate.

Sunt,

încă mai sunt păcat,

dar iubirea mă iartă,

sunt visul real

care să zbor mă îndeamnă,

sunt trupul sculptat de suflet ,

ce cu masca

se ceartă,

sunt,

încă mai sunt copil

în tânăra mea

toamnă.

Silvia Urlih 25.05.2013

LUMINĂ SĂ-MI FIU ! - Silvia Urlih

Mă doare

gândul

încuiat în floare,

eternul întuneric

mă zgârie-n genunchi,

strigătul meu mă sfâșie,

tăcerea mea

mă doare…

l-aș pune în magnolii,

l-aș strânge

în mănunchi.

Captiv mi-e strigătul în ora înserării,

captivă sunt

în dimineața

rece,

știu că e vreme tristă,

dar strig azi

acuzării,

să îmi descuie gândul

și să îl las

să plece.

Captiv mi-e trupul,

mi-e sufletul

bătrân,

m-am aliat cu mine,

să nu mai fiu

pustiu,

strig în cuvinte mute că vreau să mai rămân,

să fiu

o lumânare,

lumină vreau

să-mi fiu.
Silvia Urlih 25.05.2013

CU CERUL MĂ DIVID - Silvia Urlih

Sunt

doar un spic de foc ce-și umple

nemurirea ,

mi-s gleznele rănite

de mersul printre 

spini,

genunchii îmi sunt rupți ,

mă doare

nevorbirea…

tăcută stau în soarta

ascunsă 

de ciulini.

M-am frământat

din lut,

îmi curge-n vene

moarte,

cenuşa mea mă arde

pe trupul

rupt de sorți…

mi-e dor de retrăire,

de ce-mi scrie în carte…

stau încuiată-n templul

cu

ceruite porți.

Celulele îmi fierb,

dar mă trezesc

și-s frunză,

copacul meu mă cheamă să-mi fie

verde

zid,

îmi caut lumânarea …

o văd,

dar sunt confuză,

simt

cum mă rup în ceruri…

cu cerul

mă divid. 

Silvia Urlih- 24.05.2013

DEZLEAGĂ-MĂ DE VÂNT - Silvia Urlih

Inspiră-mă pădure, 

respiră-mă curată,

picură-mi peste suflet iubire 

din iubire,

aruncă flăcări vii 

în 

inima-nghețată

și arde-mă cu soare,

 acum, 

în amurgire .

Hrănește-mi însetarea din buzele-mi 

ce fierb ,

răspunde-mi întrebărilor ce îmi opresc

suflarea,

îngenunchez cu tine 

pe lacrimi 

și te-ntreb:

când se sfârșește noaptea , 

când vine neaflarea ?

Se rup bucăți din mine, 

se prăbușesc 

pe lunci,

se tânguie-n iertarea pădurii 

din pământ;

albastrule ce râuri 

cu râul 

dintre stânci,

dă-mi mie puritatea , 

dezleagă-mă de vânt !

Silvia Urlih 23.05.2013

SPRE ALTARUL IUBIRII - Silvia Urlih

Mi-e frică de mine,

de alb și-ntuneric,

mi-e frică

să merg în genunchi

fără umblet,

mă strânge lumina,

mă închide

ermetic,

dar merg spre altar

cu iubirea

din suflet.

Pașii m-așteaptă

să scriu

un eseu,

liniștea grotei îmi cântă divin…

nu mai mi-e teamă

căci sunt curcubeu

iar dansul îmi crește

din floarea de crin.

Cu lauri în plete

și tălpi

fremătânde,

dansez cu zeițele mersul nebun,

tunel de lumină

din altar

se deschide

și pornim cu azurul

pe câte un drum.

E drum luminat

de făclii

colorate,

culoarul iubirii

se desface în șapte,

lumini și-ntuneric

sub tălpi

se desparte,

căci noi 

scriem focul iubirii

în șoapte.

Silvia Urlih 23.05.2013

PITITE-N TIMP - Silvia Urlih

Am adormit o clipă-n secundele

din ore,

când m-am trezit

eram deja

o toamnă,

m-am îmbrăcat în grabă

în flori multicolore

și am privit oglinda…

privea din ea…

o doamnă.

În ochi îi străluceau

două bucăți de cer,

pe umeri

îi cădeau în valuri

crizanteme…

privirea-i de artistă,

m-a îmbrăcat în ger…

din ochi am întrebat-o :

ți-e frică ?

nu te teme !

Când mi-a zâmbit,

m-a-nvăluit iubire îngerească,

lumina-i m-a topit ,

m-a dezbrăcat de ger,

am înțeles că doamna

purta-n oglindă

mască,

o mască încrustată

de viața-i

fără cer.

Cu buzele-ncuiate de vorbe nerostite,

am luat în brațe trupul oglinzii

ca un zeu…

i-am mângâiat tăcerea,

am stat în timp

pitite…

ea mi-a șoptit

în taină

că doamna toamnă,

sunt chiar eu.

Silvia Urlih 22.05.2013

CU MINE-N GÂND - Silvia Urlih

Îmi cresc pe frunte

gânduri,

se-adună în condei,

se strâng în ochi imagini

le scriu pe curcubeu,

mă-mbrățișează bruma

și văd

că-s anii mei,

sunt anii care-au fost…

mă văd …

dar nu sunt eu.

Îmi cresc pe suflet

aripi,

mi le presez pe piept,

le colorez cu nuferi

le mângâi ,

le dezmierd,

îmi spun că bate clipa

dar pot să mai aștept,

să vină veșnicia

și-n ea

să nu mă pierd.

Îmi cresc în palme

somnuri

dar mă trezesc strigând,

le ud cu râul vieții

cu lacrimi

le stropesc,

îngenunchez în ploaie

să fiu

cu mine-n gând,

să fiu râul ce urcă,

în templu

să trăiesc.

Silvia Urlih 22 05.2013

IERTAREA-I DOAR IUBIND! - Silvia Urlih

Pe o aripă de flutur a venit în zor zâmbind,

îngerul ce mă păzește și mă-nbracă-n diamant,

mi-a cântat la harpa lunii că iertarea-i doar iubind,

și mi-a spus că fericirea mi-este-n viață un calmant.

Mi-a cântat cu pana-i dalbă, mi-a-ncrestat în iris zori,

m-a îmbălsămat în raze, mi-a dansat pe firul vieții,

mi-a prins la urechi zâmbire și în plete mi-a pus flori

și-am plecat spre cerul zilei, închizând fereastra nopții.

Pe o aripă de flutur a venit la mine-un înger,

umărul i-am pus drept leagăn să îi fie așternut,

ură, plâns, durere, amar, le-am ascuns în foc de fulger

și-am rămas cu el pe umăr să fac azi, ce n-am făcut.

Silvia Urlih 21.05.2013

NU TE VREAU, SINGURĂTATE ! - Silvia Urlih

Te alung, dar tu mă cauți, piei de-aici singurătate,

du-te-n valea fără nume, du-te în uitata noapte,

piei , dispari , mă vreau pe mine,

nu mai vreau a tale șoapte.

Te alung, dar tu mă cauți, nu te vreau, singurătate,

du-te-n steaua căzătoate, fugi cu nopțile din noapte,

mori cu tine lângă tine

sufletul nu mi-l desparte.

Tu mă-nvălui în tăcere cu-ale tale brațe reci,

mă îmbraci cu haina-ți seacă, zâmbetul tu mi-l petreci

pleacă, fugi în val de mare

nu vreau visul să-mi îneci.

Fugi de-aici singurătate nu te vreau în casa mea

vreau un strop de fericire, vreau luminile din stea

vreau să fiu o torță vie

tu mi-ești doar o piază rea.

 Silvia Urlih 20.05.2013