LUMINĂ SĂ-MI FIU ! - Silvia Urlih

Mă doare

gândul

încuiat în floare,

eternul întuneric

mă zgârie-n genunchi,

strigătul meu mă sfâșie,

tăcerea mea

mă doare…

l-aș pune în magnolii,

l-aș strânge

în mănunchi.

Captiv mi-e strigătul în ora înserării,

captivă sunt

în dimineața

rece,

știu că e vreme tristă,

dar strig azi

acuzării,

să îmi descuie gândul

și să îl las

să plece.

Captiv mi-e trupul,

mi-e sufletul

bătrân,

m-am aliat cu mine,

să nu mai fiu

pustiu,

strig în cuvinte mute că vreau să mai rămân,

să fiu

o lumânare,

lumină vreau

să-mi fiu.
Silvia Urlih 25.05.2013