Eu am să cânt,
căci știu
să cânt,
m-a învățat vioara
când respira
balada,
eu am să cânt,
căci zilele pe ăst
pământ
mi-au fost sortite
să-mi fie el
plămada.
Eu am să cânt
cu vorbe din morminte,
cu vorbe din morminte,
m-a învățat pădurea
când tremura
de frig,
eu am să cânt,
să spun în necuvinte
ce m-a-nvățat natura
când mi-a șoptit
să strig.
Eu
am să cânt
și dincolo de moarte,
și dincolo de moarte,
am
să vă strig
că
viața-i trecătoare,
că
ne alegem soarta
dintre
trecute
soarte…
eu
am să cânt
chiar dacă
sufletul
mă
doare.
Silvia Urlih 25.05.2013
Silvia Urlih 25.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu