DEZLEAGĂ-MĂ DE VÂNT - Silvia Urlih

Inspiră-mă pădure, 

respiră-mă curată,

picură-mi peste suflet iubire 

din iubire,

aruncă flăcări vii 

în 

inima-nghețată

și arde-mă cu soare,

 acum, 

în amurgire .

Hrănește-mi însetarea din buzele-mi 

ce fierb ,

răspunde-mi întrebărilor ce îmi opresc

suflarea,

îngenunchez cu tine 

pe lacrimi 

și te-ntreb:

când se sfârșește noaptea , 

când vine neaflarea ?

Se rup bucăți din mine, 

se prăbușesc 

pe lunci,

se tânguie-n iertarea pădurii 

din pământ;

albastrule ce râuri 

cu râul 

dintre stânci,

dă-mi mie puritatea , 

dezleagă-mă de vânt !

Silvia Urlih 23.05.2013