„Am
câteva riduri pe chip și cicatrici pe suflet, dar în rest sunt bine!”
Vârsta și experiențele vieții, te maturizează, te fac puternic,
îți deschid ochii, dar uneori te determină să-ți închizi sufletul. Vrei nu
vrei, devii sufficient de înțelept încât să nu-ți mai pui sufletul la mezat.
Sufletul e al meu și doar al meu. De prea multe ori mi l-am pus în palmele cui
nu trebuie.
Dacă am trecut prin multe greutăți ? Da.
Dacă am cunoscut dezamăgiri? Da.
Dacă am pierdut? Da.
Da, am pierdut oameni dragi, am pierdut lucruri materiale, am
pierdut așa-ziși prieteni, dar nu mă cred un om sărac. Sunt cel mai bogat om
din lume, pentru că am câștigat multe bătălii în lupta cu mine însămi și multă
experiență.
Ce mi-a ramas? Mi-au
rămas speranța, zâmbetul sincer și dorința de a-mi trăi viata, de fapt restul
vieții, așa cum îmi doresc. Astea nu mi
le mai poate lua nimeni.
Fiecare dintre noi are câte o cruce de dus. Și eu am dus-o pe a
mea, dar nu m-am lăsat doborâtă. Chiar
dacă uneori simțeam că nu mai pot, tot am mai putut. Cum am putut ? Pentru că
mereu l-am avut alături pe Dumnezeu meu.
E-adevărat, toate trăirile și experiențele mai puțin plăcute și-au
pus amprenta pe chip, pe trup și pe suflet, dar mă bucur că încă sunt aici și
că nu am capitulat. Eu zic despre mine că sunt un om puternic, pentru că sunt o
femeie care nu s-a lăsat prea mult timp îngenunchiată de neputința de a merge
mai departe. Mereu m-am reinventat, mereu am renăscut din propria cenușă.
M-am lăsat manipulată, maltratată, jignită, prostită, dar mi-am
păstrat în permanență sufletul neprihănit, pur și nemânjit de mizeria urii și a
răzbunării.
Sufletul e doar al meu și poartă în vremurile astea un nume :
Silvia. Când Silvia a greșit, a plătit cu vârf și îndesat. Când Silvia a
„câștigat” s-a bucurat.
fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih
