CU IUBIRE, DIN IUBIRE, SPRE IUBIRE - Silvia Urlih

 

Fluturii zboară prin crâng,

zilele aleargă-n zile,

munții se-nfrățesc cu munții

să-ne- aducă-n zori

lumină,

viețile se scriu în ramuri

și se-adună-n dalbe file,

vântul ne șoptește-n șoaptă ,

viața că în ghem

se-adună.

 

Zburdă macii printre grâne,

joacă șah în miez de noapte,

lan de grâu în zori mă cheamă

să aleg,

să-mi fiu icoană,

soarele îmi spune-n gând

că ar vrea să-mi fie frate,

luna-mi împletește-n joacă

din narcise

o coroană.

 

Zi și noapte se-nfățesc

să ne-ndrepte

spre lumină,

cu iubire din iubire spre iubire iar

ne cheamă,

Auzi glasul ?

Nu-l auzi…

El ne spune în surdină,

c-am uitat să ne fim buni…

spre iubire ne îndeamnă.

Silvia Urlih - 27.03.2021