Ești un învingător !- Silvia Urlih

“Adevăraţii învingători nu sunt cei care ajung în vârf, ci cei care ajung cel mai departe pe drumurile cele mai rele. S-ar putea ca despre victoria ta să nu se scrie niciodată pe pagina întâia a ziarelor. Dar tu vei şti despre ea, şi asta contează.” Ernest A. Fitzgerald

Nu îți va da nimeni coronița de învingător, nici măcar tu însuți nu ți-o vei putea oferi , dar dacă vei ști că ți-ai atins scopul în viață este suficient. Întrecerea cu propria ta viață nu are un punct terminus. Viața este o alegere. Este VIAȚA TA. Alege conștient, alege înțelept, alege cinstit. Alege fericirea. Alege să trăiești în iubire și iertare. La capăt de drum vei fi recompensat doar de El… iar El, Dumnezeu nu are un magazin cu trofee.

Dacă m-ai întreba despre regretele pe care le am acum, când am trecut de jumătatea vieții, ți-aș răspunde: Aș fi dorit să am curajul să trăiesc viața asa cum mi-am dorit eu și nu viața pe care alții mi-au impus-o și au așteptat-o de la mine.

Aș fi vrut să nu muncesc atât de mult, până la epuizare și să nu pun preț pe sănătate.

Aș fi vrut să am curajul sa îmi exprim convingerile încă din anii adolescenței și chiar acum, la maturitate. Societatea m-a obligat să-mi reprim simțămintele. M-a obligat să râd la comandă, să zâmbesc de complezență, să-mi controlez gesturile. Părinții mi-au dat o educație, viața o alta. Iar eu… eu am furat câte puțin de la fiecare, încercând să satisfac pe toată lumea.  Viața mi-a scos în cale oameni de calitate, oameni frumoși de la care am avut ce învăța, dar și oameni de joasă speță, de la care, iar am avut ce învăța. De la primii să-i imit, de la cea de-a doua categorie să nu fac ceea ce mie nu-mi place. Am constatat totuși că toată lumea , sau aproape toată lumea au un numitor comun. Sunt puternici. Oamenii puternici reușesc mereu în viață, deși aleg căi diferite pentru a-și îndeplini visele.

Aș fi vrut să îmi permit să fiu mai fericită.

Aș fi vrut… dar cum viața nu poate fi dată înapoi, nu am nici un regret. Dacă ar fi să o iau de la capăt, mi-aș trăi viața exact așa cum au venit evenimentele.

Mi-am propus și-mi propun să gândesc pozitiv. Mi-am propus și-mi propun să scriu doar despre frumos, iubire, lumină și soare. Mi-am propus și-mi propun să fiu veselă, încrezătoare, optimistă și să uit că anii aleargă. În trecere prin fața oglinzii am văzut o femeie. Parcă nu am mai văzut-o până acum. Ce tânără și frumoasă este ! Deși e trecută de 50 de ani, arată foarte bine. Deschid ochii mari, mă uit mai bine și privirea mea verde-albastră mă vede pe mine. Pe mine cea care am sărutat pământul cu palmele , cu fruntea și genunchii ani de zile. Doamne ce tânără sunt ! Sunt tânără pentru că așa mă simt, pentru că așa vreau să mă văd, pentru că așa mi-am dorit și-mi doresc să fiu, pentru că sunt un om puternic, care știe ce vrea. Imaginea din oglindă îmi spune : Silvia, să nu uiți niciodată că sănătatea ți-o menții singură. Tu poți să-ți fii , prin gândirea ta pozitivă, cel mai bun medic. Te doare ceva ? Pune-ți durerea într-un sac și arunc-o în pustiu, acolo unde nu calcă picior de vietate.

Am luat anii cu mine și o mare  parte din ei i-am ascuns în buzunarul de la fustă. M-am supărat pe ei și i-am desființat , așa cum am desființat-o și pe ea.. pe primăvară, care anul acesta a uitat să-mi mai zâmbească. Am ascuns o parte dintre ani pentru că îmi umbresc prezentul, viitorul. Am păstrat în palmă doar câțiva ani frumoși. Păstrez cu mine, în amintirea mea doar ce a fost frumos în viață.

Nu-mi mai fac griji, pentru că oricum viața îmi este scrisă, iar eu trebuie doar să mă supun destinului. La ce bun atâtea griji, când știu că dacă-mi doresc se va îndeplini ? Uneori mai repede și ușor, alteori mai greu, cu poticniri, dar oricum  dorința se îndeplinește. Eu trebuie doar să-mi știu , să-mi cunosc, prioritățile

Îmi port cu demnitate alura de învingător, deși încă am urmele miilor de îngenuncheri pe genunchi. Am muncit și luptat mult cu mine pentru a-mi găsi echilibrul, pentru a mă regăsi. Ochii-mi zâmbesc, zâmbetul mi-e larg și sincer… trupul strigă de încântare. SUNT TÂNĂRĂ !

Regrete ? NU ! nu regret nimic din ceea ce am făcut în viață. De ce ? Pentru că din experiențele urâte din viața mea am învățat.  Am învățat că oamenii nu sunt așa cum mi i-am imaginat eu că sunt. Acum sunt mai prevăzătoare.

Eu, dragul meu prieten, îți ofer virtual, coroana, laurii învingătorului. Mă uit în ochii tăi și-ți spun că meriți acest premiu, pentru că ești un luptător, pentru că ești un învingător.

RÂZI

Când sufletu-ți plânge,

cu lacrimi de gheață

pictează-ți pe chip

un chip ce-ți zâmbește,

aruncă tristețea,

și fugi către viață !

râzi,

iar soarta din nou se-mblânzește

Când trupu-ți se pleacă

și plânge-n tăcere,

iar sufletu-ți strigă cerând

ajutor,

privește-ți cerul fără durere

și râzi,

deschide-ți aripa

spre iubire și zbor.

Când simți cum durerea

îți curmă suflarea,

tristețea-n tăcere

agaț-o de-o stea,

zâmbește,

uită-apăsarea

și râzi,

topește durerea din ea.

Zâmbește cu toamna din tine

râzând,

aruncă frunza uscată în timp,

dansează în clipă,

visează dansând,

trăiește cu tine

și râzi

în nou anotimp.

ÎN MINE PĂMÂNTUL

Cu mine în mine

pământul

trăiește,

din neființă

m-a căutat,

azi m-a găsit,

în mine-nflorește,

cu mine inima-i

stă la sfat.

Seva pământului

îmi șiroiește

pe față,

zburdă cu mine

prin oceanul ceresc,

apa din soare

îmi dă speranță

cu viață în viață

să trăiesc...

Glasul pământului

în mine s-adună

mă strigă,

mă cheamă,

doinește…

susurul vremii-mi

pictează

cunună...

cu mine

magnolia jelește.

În mine ,

pământul cu mine

vibrează,

urîțenia lumii

o iartăm

gemând,

izvorul  iubirii

îmi spune

că-s trează,

că-n viață mă-ntorn

iar și iar

surâzând.

fragment din cartea „Biserica sufletului meu” - Silvia Urlih