O să te doară ceva într-o zi şi nu o să ştii ce şi de ce. Silvia Urlih

Iubire. Cuvânt simplu, dar cu mari încărcături emoționate. Te-ai întrebat vreodată dacă poți trăi fără iubire ? Eu m-am întrebat și am ajuns la concluzia că, dacă ar fi să nu am pe cine iubi, m-aș ofili precum o floare ce crește în deșert sub arșița soarelui, m-aș usca precum un copac fără rădăcini. Aș fi precum un pom fără fructe și flori. Aș fi precum albia unui râu rămas fără apă, aș fi precum o pădure cu trunchiuri fără ramuri, frunze, flori. Iar sufletul… sufletul mi-ar muri.

Tu îți dorești să fii iubit ? Eu da. Mi-am dorit o viață și încă mi-o doresc. Nu, nu poţi trăi fără iubire. Avem nevoie atât de iubire fizică dar mai ales de cea sufletească. Avem nevoie de mângâieri, de alinări. Sufletul tânjeşte după iubire. Dorința de iubire a sufletului este mai mare decât cea a trupului.

Cel mai mare şi mai frumos cadou pe care ni-l dăruieşte viaţa nu-i făcut din ceva material, nu-i nimic ce poate fi pipăit, mirosit sau gustat . Cadoul fascinant al vieţii e însăşi starea de... a iubi. 

                De-a lungul timpului , încă din viața intrauterină, ne naștem cu sentimentul iubire. Nimeni însă nu e scutit de dezamăgiri… dar sufletul caută, tânjește, aleargă, nu-și află locul în căutarea iubirii. De multe ori iubirea apare în viaţa noastră când ne aşteptăm cel mai puţin . Nu trebuie să spun ce gol poate lăsa însă , când pleacă.

Fără a iubi şi fără a fi iubit, sufletul omului se usucă şi moare.

              Toată lumea fuge de moarte pentru că vrea să trăiască.... dar oare câţi nu fug şi de viaţă fără a înţelege că ea, viaţa , doare uneori... că şi durerea asta joacă un rol , că are farmecul ei...
             Trăim într-o lume plină de zombi ce preferă griul unei inimi reci dar "în siguranţă", o lume de egoişti ce preferă să îmbogăţească un cimitir rece , în loc să îmbogăţească lumea ducând cu ei în mormânt cântecul pe care au fost trimişi să-l cânte, culoarea pe care au fost trimişi să o aducă în lume, toată iubirea pe care erau capabili să o ofere. 

Totul se învârte în jurul iubirii în viaţa asta : iubire pentru părinţi, iubire pentru partener, iubire pentru copii, iubire pentru prieteni ... iubire pentru tot ceea ce ne înconjoară. Iubire divină. Am fi pustii dacă nu am fi avut şansa de a veni Aici să trăim acest sentiment minunat şi înălţător. 

Murim puţin cu fiecare iubire nouă , pentru că de fapt murim după fiecare dezamăgire . Renaştem însă precum pasărea pheonix din propria cenuşă mai puternici , mai pregătiți, mai experimentați și chiar mai buni ...

Dacă Dumnezeu ar condiţiona iubirea Sa de dragostea noastră pentru El, am sucomba cu toţii într-o clipă. "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți", dar cum să-ţi iubeşti aproapele când tu nu te iubeşti pe tine ? Aşa cum te îngrijeşti de propria ta viaţă, îngrijeşte-te de viaţa tuturor şi atunci viaţa ta va căpăta o dimensiune sublimă.

Iubirea pe care o simţim trebuie tratată cu gingăşie, cu rugăciune de mulţumire şi cu înţelepciunea celui care înţelege natura ei trecătoare şi vrea s-o trăiască în mod conştient, gustându-i frumuseţea ameţitoare. Iubirea altora ne alină, chiar dacă noi ne amăgim, crezând că este doar o himeră. Dragostea altora contează, bunăvoinţa şi răspunsul tandru al celuilalt e un ingredient al bucuriei existenţei, dar nimic, absolut nimic nu poate fi la fel de frumos precum este să simţi tu însuţi iubirea. 

Iubirea este cea care ne trezeşte la viaţă, este cea care ne arată bucuriile simple ale ei , fericire , uneori tristeţe, dar acestea sunt lucrurile care ne arată că suntem vii.. că nu am murit încă.
             Da, putem trăi fără să iubim și să fim iubiți, suntem vii fără iubire, putem trăi fără să rostim cuvântul”te iubesc”, dar sufletul ne este mort. 

Cred că trăim într-o lume în care aproape nimic nu mai e viu şi tot ce se naşte, pe parcurs moare...

Fiecare are dreptul să-şi trăiască viaţa aşa cum doreşte şi după cum o cere societatea în care trăim, însă... ai grijă de sufletul tău, o să te doară ceva într-o zi şi nu o să ştii ce şi de ce. O să te doară sufletul tău secătuit de neiubire.

FĂRĂ IUBIRE, SUFLETUL…

Fără iubire

sufletul ar fi

o floare-n lacrimi,

s-ar plânge lunii

și cerului pătat,

și-ar căuta prin suflete

un suflet fără patimi

și poate…

poate-ar muri în sufletu-i neîmpăcat.

Fără iubire

ai fi un suflet pustiit

și ars pe ruguri,

foc fără flacără

ai fi în infinit,

ai căuta în zeama strugurilor

fără struguri

iubirile pierdute și focul

neînmugurit.

Fără iubire

aș arde în cuvinte mute,

poeme fără suflet

aș scrie pe ecouri,

crucea nu mi-ar urca

câmpia-n vârf de munte,

fără iubire…

sufletul mi-ar rătăci-n cavouri .

fragment din cartea „Biserica sufletului meu”-Silvia Urlih