MĂ CHEM DIN VIS- Silvia Urlih

Mă prind de vis, iar ard și-n zvârcolire,

mai pic-un strop de lacrimă pe mine.

Te văd, mă vezi, suntem în amurgire

sămânța vorbelor curate și blajine.

Mă reclădesc din colbul lunii,

mă strâng

în aluat de lut,

m-adun din praf,

mă întregesc în mare grabă,

tu îmi  vorbești,

eu

te ascult

dar,

împreună suntem pe imaș…

 doar iarbă.

Mă chem din vis, mă doare-un gând,

mă cred nevrednică de verdele-mi imaș,

zâmbesc, mai plâng, mai râd arzând,

            dar, suntem iar în clipă, vieților chezaș.  

Silvia Urlih    10.07.2015