Eu trebuie să-mi fiu profesor și elev ! Silvia Urlih

“Fii tu însuţi. Este ceva ce poţi face mai bine decât oricine altcineva. Ascultă-ţi vocea interioară.  În inima ta ai  răspunsul; ştii cine eşti şi ştii ce vrei.” Lao Tzu

Nu-i așa că și tu ai avut nevoie uneori de un umăr pe care să-ți așezi capul ? Nu-i așa că și tu ai simțit că unele gânduri te apasă prea tare ? Nu-i așa că și tu ai simțit durere atunci când ai fost dezamăgit ?

Doamne, de câte ori nu mi-am promis să nu mă mai atașez de oameni, să nu le mai pun sufletul pe tavă…. De câte ori nu mi-am promis că voi fi mai atentă, că mă voi lăsa condusă doar de simțire… De când mă știu, m-am lăsat condusă doar de glasul sufletului. Uneori am greșit, alteori, nu m-am înșelat. M-am lăsat condusă de suflet și nu regret acest fapt. Pentru că… pentru că eu simt doar sufletul unui om. Eu intru în rezonanță cu omul al cărui suflet este bun. Sunt și oameni cu care nu pot intra în rezonanță. Am vorbit și vorbesc de la suflet la suflet . I-am simțit omului căldura și bunătatea sufletului. El, bietul suflet, încorsetat în cămăși de forță de creier, de gândire rece și rațională, la un moment dat cedează impulsurilor animalice ale minții. Se sufocă în strânsoare și leșină, sau și mai grav, moare.

                De multe ori, sau mai bine spus , mereu, sufletul meu mă îndeamnă să încerc a schimba ceva în om. Mă obligă chiar să nu cedez, atunci când simt că una dintre rotițe scârțâie, atunci când simt că este greu de modelat un trup de om.

-”Nu ceda, îmi șoptește, apoi îmi strigă de-mi răsună precum un ecou în urechi. Nu abandona , căci sufletul acestui om are nevoie de ajutorul tău !” Și nu cedez, nu abandonez, insist și iar insist, deși mă doare, deși știu și simt că uneori este în zadar.

Se întâmplă însă, să fiu , sau să mă simt alungată , de cel către care îmi îndrept atenția, prin comportamentul lui.. Iar eu… eu mă retrag, sufletul meu plânge, sufletul celuilalt, la fel. Mi-e ciudă că și trupurile noastre suferă. Al meu simte oboseală, al celuilalt … boală. Ura, răutatea, mândria, furia îi îmbolnăvește trupul. Încerc să-i explic, să-l fac să înțeleagă că trebuie să renunțe la felul lui de a fi de până atunci, dar… dar se lasă guvernat de mintea lui , care-i spune din ce în ce mai des și mai tare, că viața e urâtă, că nu se poate vindeca de frustrări, de furie, de mândrie, de orgolii. Prin negări repetate își aduce, își cheamă eșecurile. Nu pot. Nu există nu pot. Realizezi dacă poți sau nu, abia după ce încerci. Iar dacă vrei, cu certitudine , poți reuși.

Voi… conștientizați voi, cât de mult se înșală ? Nu este greu să iubești, să te iubești, să te ierți, să ierți. Este așa de simplu și de ușor…. Voi știți ce simplu ar fi să trecem prin viața asta fără a urî, fără a invidia, fără a decepționa ?

Eu știu, pentru că am experimentat . Știu, pentru că viața mi-a dat , nu una, nu două… multe, foarte multe lecții. Viața mi-a dat cu o mână și mi-a luat cu două. Și, ca tot pățitul, sunt acum priceput. Știu, pentru că viața m-a învățat să fiu un om puternic. Tot ceea ce faci, tot ceea ce realizezi, se bazează pe puterea din tine. Dacă eşti conştient de ea, doar o idee poate fi suficientă pentru a schimba cursul vieţii tale. Puterea din tine este o forţă ce există în fiecare dintre noi, care ne permite să ne îndeplinim  visele cele mai măreţe .

Tu, prietene, omule… știi că eşti unic ? Eşti aici pentru un motiv. Eşti cu adevărat puternic  şi ai abilităţi, talente şi perspective pe care nimeni altcineva nu le are.  Şi când vei descoperi cum să îţi foloseşti  propria-ți putere, nu vei beneficia numai tu de ea, ci şi  cei din jurul tău.

Ştiai că  oamenii care descoperă puterea din ei, obţin nu numai rezultate uimitoare  ci şi îndeplinirea obiectivelor cu mai multă uşurinţă? Li se  îmbunătăţeşte și starea lor mentală, fizică şi emoţională .

Atitudinea este o putere secretă care acţionează în favoarea sau defavoarea ta, în fiecare clipă. Fiecare deţine această putere, chiar şi tu. Puţini însă o folosesc, iar aceia sunt cei pe care îi admiri tu pentru reuşitele lor, pentru energia sau pofta de viaţă.

Succesul , dragul meu prieten, este în interiorul tău, iar tu eşti esenţa succesului. În permanenţă ai posibilitatea să alegi: adopţi sau nu atitudinea care te duce la rezultatul dorit.

Gândurile şi convingerile, credinţele noastre au o putere incredibilă,  ne pot da putere  , sau ne poate stoarce de  energia vitală. Formula este simplă: gândurile duc la emoţii, emoţiile duc la acţiuni, sau la lipsa acţiunii , care conduc la rezultate favorabile sau nefavorabile. Mintea este limitată doar de ceea ce se poate imagina, de ceea ce credem a fi adevărat.

A  fost o vreme când nu mă puteam regăsi. Am căutat ajutor în familie, în prieteni, la psiholog, în cărți, în articole scrise de alții. Am căutat, dar nu am găsit ajutorul decât în mine. Eu îmi sunt singurul ajutor, pentru că tot eu trebuie să-mi fiu profesor și elev. Profesor, pentru că am trecut deja toate examenele vieții. Elev, pentru că mai am încă multe examene de dat.

Toate experiențele prin care am trecut și-au lăsat adânc amprenta pe sufletul și mintea mea. Mi-au lăsat chiar răni adânci, pe care mă străduiesc să le pansez. Încă mai aștept ca unele dintre ele să se cicatrizeze, deși supurează ușor. Medicul ? Medicul îmi sunt tot eu.

Vă întrebați poate de ce spun asta ? Pentru că fiecare prieten, cunoștință, om , la care am apelat la un moment dat, are viața și problemele lui. Are și el, la rândul lui rănile sale, amintirile sale de care trebuie să se debaraseze. Oricât de binevoitori ar fi, nu-i mai pot încărca și eu cu suferințele , cu zbaterile, cu întrebările mele, care pentru ei pot fi grave , sau doar simple vorbe. Doar eu îmi pot da răspuns la ceea ce mă frământă. Eu îmi sunt rampa de lansare sau propriul obstacol în calea evoluției mele spirituale și sociale.

Am mai constatat ceva în lunga mea viață. Orice șut în fund e un pas înainte. Orice eșec este de fapt o nouă realizare, la care nu ai putea ajunge dacă nu primești lecții de la viață.

Și mai este ceva, foarte important pentru mine. În viață este ca și într-o afacere. Dacă nu încerci, nu știi dacă vei câștiga. Este adevărat că în afaceri, uneori pierzi, dar alteori, de cele mai multe ori de fapt, dacă judeci cu sufletul, dacă te lași condus de feelling, poți câștiga averi mari.

Riscă, prietene ! Riscă în afacerea vieții tale ! Fii propriul tău șef, propriul tău angajat, propriu tău profesor, propriul tău medic ! Ajută-te singur !  Dacă ai descoperit puterea din tine, foloseşte-o !

NU CREDEAM SĂ-NVĂȚ A MAI TRĂI

Nu credeam să-nvăț a mai trăi vreodată,

Uitarea să îmi fie cale de scăpare,

În umbrele trecute să nu fiu ancorată

Să mă îmbete viața cu ruga din altare.

Privesc acum cu timpul , prin inima-mi pătată,

Las mort trecutu-n urmă, dar tatuat rămâne,

Din suflet nu se șterg greșeli ce-au fost odată,

Greșeli ce-au dispărut, dar am rămas cu urme.

Aliniez în suflet imagini nedorite,

La limita de Rai sufletul rătăcește,

Trimit spre cerul nins ,cuvinte nerostite,

Mă legăn în credința ce nu mă amăgește.

Viața mi-a dat cu-o mână cu alta  mi-a luat ,

Trăiesc în trupul mort cu suflet încă viu,

Imagini cu speranțe în mine-au continuat,

Să reînvie astăzi, să vină din pustiu.

Nu credeam să-nvăț să mai trăiesc vreodată,

Să uit urâtul vieții, să merg cu-a mea dorință,

Voința mă ajută să uit ce altădată,

M-a țintuit din zborul spre sfânta mea credință.

Nu credeam să-nvăț a mai trăi în azi,

Să uit ce altădată cu lacrimi m-a spălat,

Să înțeleg că-n viață de multe ori mai cazi,

Dar poți să te ridici , de nu continui în păcat.

CASA PĂRINTEASCĂ

Pribeag sunt Doamne,

suflet călător,

tot pribegesc

spre bolta Ta cerească,

revin ades

la vechiul meu izvor…

mă-ntorc

la casa părintească.

Sunt călător,

vreau aripe să-mi crească,

în locul celor care

vremea mi le-a rupt,

mă-ntorc ades

la casa părintească,

din fructul vieții

cu sete să mă-nfrupt.

Un suflet sunt

și casă-mi fac din trup,

o lumânare-aprind

să mă lumine,

când drum spre trup îmi fac

să îl ocup

căci casa părintească …

e în mine.

 fragment din cartea „Nu mai am timp”-Silvia Urlih