Eu sunt făina,
tu ești sarea,
ne suntem aluatul mării,
eu sunt un ram din pomul vieții,
tu ești o frunză-nmugurită,
eu sunt o floare care crește
în glastra
de la malul zării,
tu ești un munte ce se naște
din marmura
nemărginită.
Trezește-te din adormire,
iubirea mea din veșnicie,
nu mai dormi somnul uitării
ce ne-a legat
cu aripi moarte,
învață zborul nedormirii ,
nu îmi mai fi nimicnicie,
trezește-te dintre morminte,
rescrie-te iară în carte.
Am adormit o veșnicie în nedormirea
ce ne-a fost,
ne-am căutat printre câmpii
și printre munți
și printre ramuri,
am fost o vreme doar morminte,
dar toate au avut un rost,
ne-am foar și ram,
ne-am fot copaci,
să nu ne fim acum
doar maluri.
Silvia Urlih - 27.03.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu