Mă
mai pictează umbrele trecute,
ce
cute-adânci în grabă mi-au lăsat…
am
mai citit printre iubiri pierdute,
am
plâns, am mai cântat și-am mai visat.
Mă
mai pictează
trecutul
printre
rime,
rescriu
și
scriu
în
pagini fără număr,
mă
macină mărimea în micime,
îmbătrânesc,
deși
mi-s lujer
și
mi-s tânăr.
Mă mai pictează șoapte ce-mi șoptesc
că viața
e
și verde
și uscată,
mă-ndeamnă adierea să trăiesc,
căci,
ce a fost,
nu va mai fi
și altădată.
Trăiesc în azi,
învăț din ieri,
iar mâine…
mâine
va fi o altă zi !
Silvia Urlih - 28.03.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu