TREC ANII PESTE NOI, IUBITE ! - Silvia Urlih

Trec anii peste noi, iubite,

iar albul

ni se scurge-n plete,

încărunțim sub verde scoarță,

încărunțim

și nici nu știm

că ne-am fost o pădure verde

care de noapte

nu se vede,

încărunțim fără să știm

că ne-am topit,

că ne topim.

Trec anii peste noi, iubite

și ne-ndreptăm spre afințit,

ne-am fost și demoni

dar și îngeri ce și-au greșit

dar s-au iubit,

ne-am fost pământul de sub cer,

ne-am fost și pâine

și cuțit,

ne-am fost și soare

dar și ceață,

ne-am fost

și ce nu ne-am dorit.

Trec anii peste noi, iubite,

dar noi rămânem

stânci sub soare,

rămânem plopii rupți de vânt,

rămânem granițe la vamă,

ne îndreptăm spre asfințit ,

iar asfințitul

nu ne doare,

noi ne iubim

ca la-nceput,

căci am trăit

aceeași dramă.

Trec anii peste noi, iubite,

dar eu îți cânt iar

din vioară,

fluturii zboară peste noi

și ne-nveștmântă-a primăvară,

trec anii peste noi,

dar știm,

că anii noștri

n-or să moară,

trec anii peste noi, iubite,

cântecul meu

n-o să te doară.

Silvia Urlih - 03.03.2019