Timid îmi
este pasul
peste
frunzișul umed,
timide-mi
sunt pășirile
printre
alei pustii,
timizi mi-au
fost și ochii
ce-au plâns
prin
trupul veșted,
timidă mi-e
dorința
că-n
viață
ai să-mi
fii.
Pustiu
mi-a fost în viață,
pustiu mi-a
fost și plânsul,
pustiul
se rescrie
în
sufletul ce-aleargă,
pustiu mi-a
fost în suflet,
dar
mă-nsoțesc cu râsul,
și răd
și plâng,
căci
viața,
viața
îmi e dragă.
Pustie mi-a
fost soarta
ce-a
alergat spre soare,
timidă mi-a
fost vremea
ce m-a
ascuns în mine,
pustie mi-a
fost viața,
dar
azi,
nu mă
mai doare,
nu-mi
doare adormirea,
căci azi,
îmi
sunt cu tine.
Silvia Urlih - 17.06.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu