VIAȚA NU-I DURERE - Silvia Urlih

Pădurea m-a pictat

cu verdele-i din verde,

m-a desenat cu lujeri

din trunchiu-i obosit,

m-a îmbrăcat în frunze,

mi-a spus că nu se vede

tristețea

ce-mi apasă

trupul ostoit.

Pădurea m-a chemat

în casa ei

cea mare,

mi-a așezat pe masă,

ștergar împărăstesc,

mi-a dăruit și-o frunză,

să-mi fie împăcare

și mi-a cântat un cântec,

un cântec îngeresc.

Pădurea mă pictează

în flori multicolore,

îmi cântă la ureche,

că eu

îmi sunt avere,

cuvinte ne-nțelese

mi le adună-n ore,

pădurea-mi cântă-mi șoaptă:

viața nu-i durere !

Silvia Urlih - 28.06.2020