M-AM ÎMPĂCAT CU CEI CARE M-AU BLESTEMAT ȘI I-AM
IERTAT. M-AM IERTAT ȘI PE MINE, PENTRU CĂ I-AM JUDECAT.
Poate
crezi, sau poate că nu crezi în „blestem”. Eu cred, pentru că sunt „Stan
pățitu”. O să-ți spun și de ce cred și ce reprezintă de fapt pentru mine aceste
blesteme. Am experimentat pe pielea mea puterile blestemelor mamei mele…. și
apoi cât de mult am avut de suferit.
Blestemele
sunt de fapt cuvinte cu o mare încărcătură energetică negativă, pe care cineva
le spune la adresa altcuiva (cel mai grav , mamă – copil) . Puterea cuvântului,
spus cu răutate, cu ură și cu supărare, lovește un suflet nepregătit să
primească aceste săgeți care să-ți distrugă aura și sufletul. Copil fiind, ești
un suflet pur, nealterat, neștiutor și nepregătit să te ferești și să oprești aceste
energii să te dezechilibreze, să te destabilizeze .
Mama
mea, mereu îmi spunea (blestema) când făceam și eu ca orice copil câte o năzbâtie:
să dea Dumnezeu să n-ai noroc în viață, luate-ar dracu de copil, să te ardă
focul iadului, să ți se usuce mâinile, să ai și tu norocul meu, să-ți dea
dumnezeu tot răul de pe lume… Din nefericire, la un moment, chiar a început să mi
se „usuce” nu doar mușchii de la mâini, ci și de la față și picioare Am aflat că
sufăr de o boală incurabilă–distrofie muscular progresivă scapula facio peronieră.
Tot din nefericire, am întâlnit în viață doar oameni care m-au rănit, așa cum tatăl
meu a rănit-o pe mama mea.
Din
nefericire, viața mea nu a fost roz, ba din contra, a fost colorată în negru și
gri. Poate că au fost „blestemele” mamei mele, poate că au fost și alegerile
mele, poate că așa mi-a fost destinul…
Eu
însă nu m-am lăsat. Conștient sau inconștient am gândit doar pozitiv, am văzut
în fiecare încercare, o lecție . Am strâns din dinți, am suferit, am trecut
prin fel de fel de boli una mai grea ca cealaltă, am plâns și am urlat în gând,
dar am mers mai departe, mi-am urmat visul și mi l-am și împlinit. Visul meu cel
mai mare a fost ca fiul meu să reușească în viață, să ajungă un „domn” la casa
lui. Pentru ca visul să mi se împlinească, am mai avut un vis : să mă vindec de
boala aia incurabilă .
Cum
am reușit asta? I-am fost fidelă Dumnezeului meu (deși la un moment dat l-am
renegat) și am crezut în visul meu, acela de a-mi depăși bolile, condiția și
statutul social. Probabil că Dumnezeu
m-a întărit, probabil că tot El mi-a arătat drumul, iar eu, în nonșalanța și
neștiința mea, l-am urmat cu ochii închiși, dar cu sufletul deschis.
„Supărarea sau blestemul părinților pot
distruge viața copiilor! Atunci când părinții își drăcuie copiii, nu fac
altceva decât să îl făgăduiască Necuratului iar acesta să aibă puteri asupra
micuțului. Din această cauză pot apărea din senin boli, necazuri, suferinte,
esecuri în viată cărora copiii, deveniți adulți, nu
le pot face față.
Remediul cel mai
eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii
facută atât de părinti, cât si de copii dar și citirea rugăciunii celei mari de
dezlegare asupra întregii familii. Faceți
un ritual de împăcare la mormântul celui care v-a blestemat .”spune Cuviosului Paisie Aghioritul
Însă,
nu uitați de efectul de bumerang. Orice gând negativ trimis se întoarce, de
multe ori cu mai multă putere negativă la cel ce l-a trimis. Din nefericire,
toți cei care atunci m-au blestemat, au plătit . Au plătit, nu pentru că eu aș
fi întors blestemele, ci pentru că așa este legea universului. Nu poți face
cuiva un rău, fără să plătești. Au plătit cu suferințe grele și cu boli
incurabile. Eu, m-am vindecat, pentru că nu am urât și pentru că la un moment
dat, mi-am dat seama că judec și că nu am dreptul să fac asta.
În
încheiere vă spun că rugăciunea părinților îi protejează pe copii și-i poate ajuta
în viață.
Nu-i
blestemați pe copii și nu le doriți sau gândiți răul, indiferent cât de mult
v-ar supăra. Copiii, sunt copii. Nu-i „blestemați” dorindu-le răul, căci se pare
că se și întâmplă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu