Viața
se petrece cu atâta repeziciune, ajungi la dincolo de jumătatea ei și nici nu
apuci să-ți mai răspunzi la întrebarea „Când și cum a trecut…?”
Spre
finalul vieții încercăm cu disperare să ținem timpul în loc, doar că el aleagă
cu viteza vântului.
Viața
o trăim și atât. Nu o putem nici măsura și nici cântări. Păcat că realizăm
acest lucru abia spre finalul ei, când nu mai avem ce schimba nici din trecut ,
nici din prezent și… cu greu putem schimba viitorul.
În
timpul vieții, mulți dintre oameni, mai ales bărbații, confundă iubirea, cu
obsesia, cu posesia și cu atașamentul agresiv. Din nefericire, relația minunată
și frumoasă de la început, se transformă cu timpul într-o relație toxică, care
dăunează ambilor parteneri. Poate fi o gelozie excesivă care îngrădește
partenerului libertatea de expresie sau de mișcare. În numele geloziei,
chipurile controlate, ajung să se controleze, în numele „iubirii”, ori unul pe
celălalt, ori doar cel care a transformat iubirea în obsesie.
Tot
în numele iubirii, au așteptări mult prea mari de la celălalt partener, deși
încă de la început și-a dat seama cum îi este caracterul. Așteaptă să-i
satisfacă toate nevoile și dorințele, de multe ori fără a comunica... ca și cum
i-ar putea intra în creier și ar ști ce-și dorește partenerul.
De
cele mai multe ori, dacă nu se întâmplă asta, se recurge la șantaj și
manipulare emoțională.
În
numele iubirii, unul dintre parteneri face sacrificii și compromisuri,
renunțând la el însuși și la visurile sale.
În
numele iubirii, acceptă abuzuri, umilințe și manipulări.
Ce
înseamnă de fapt iubirea bilaterală ? Înseamnă încredere, înseamnă libertate,
înseamnă a-ți susține partenerul în tot ceea ce-și dorește să facă, înseamnă să
nu lași să se denatureze cursul firesc al relației.
O
relație nu se poate baza doar pe iubire unilaterală. Degeaba iubește doar unul,
iar celălat doar profită de binele oferit de cel care iubește.
La
un moment dat, cel care iubește sincer se trezește și simte că este folosit,
manipulat și umilit. Ce face când își dă seama că doar el dăruiește ? Pune punct.
Ce interpretează cel care doar primește? Se revolt și începe să atace. Cum atacă
? Cu amenințări, cu injurii, cu invective. Care sunt amenințările ? „Nu ești bună
de nimic, nu te descurci singură, ai să vezi cum o să-ți fie fără mine, ești o proastă,
nu-ți void a divorțul, te voi plimba prin toate tribunalele din țară, și multe altele.
De ce face toate astea ? Pentru că pierde sursa din care s-a tot încărcat cu energie,
energia iubirii. Pentru că conștientizează că îi va fi greu să mai găsească o fraieră.
Însă, cel mai grav este că personajul nu știe să piardă, nu înțelege că a greșit
și că are multe frustrări.
Din
punctul lui de vedere, cea mai bună apărare este atacul virulent.
Deci,
a nu se confunda frumusețea geloziei cu posesivitatea, cu obsesia și cu dependența.
Iubiți,
respectați, prețuiți și nu tranbsformați acel minunat sentiment numit IUBIRE,
în obsesie sau posesie !
Gelozia
e bună și ea, dar în limita bunului simț. Un pic de gelozie nu strică, atunci
când iubești, dar nu întinde coarda, că s-ar putea să se rupă la un moment dat.
SĂ FIȚI
IUBIȚI !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu