Ce dacă plâng tristeți fără de nume,
ce dacă toamna a înverzit în van,
ce dacă lumea trăiește azi fără de lume,
ce dacă viața asta nu costă nici un ban.
Ce dacă ai urcat cu munți și gropi în spate,
ce dacă pietre ți-au lovit ades obrazul ,
ce dacă tu ți-ai spus că nu se poate,
ce dacă ți-ai îmbrățișat mereu necazul.
Ce dacă lacrimile te-au îngenunchiat,
ce dacă gratii nevăzute ți-au fost închisoare,
ce dacă viața ți-a fost un film trunchiat,
ce dacă sufletul îți spune că îl doare.
Ce dacă, chiar, ce dacă-n viața asta-i suferit,
tu ți-ai fost flamură și foc și cruce-n cimitir,
tu ai știut să îți fii soare ce-n noapte-a răsărit,
cenușa-ai reușit să o transformi în mir.
Silvia Urlih - 13.03.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu