NU AM ȘTIUT - Silvia Urlih

                                 Când Zeul m-a chemat

să-mi dea noua menire,

nu am știut

că îi voi fi

o flamură arzândă,

nu am știut că-n noapte,

lumina îmi va fi sortire

și că-mi va fi lumină

pe calea mea plăpândă.

 

Când Zeul m-a chemat

să-I fiu umil pribeag,

nu am știut că azi

îi voi fi mâna dreaptă,

nu am știut că întunericul

se-mpiedică de prag,

nu am știut că viața

cu viață

se îndreaptă.

 

Nu am știut că-n lume

iubirea

va învinge,

nu am știut că noaptea

în zori e dimineață,

nu am știut că ura

cu dragoste se stinge,

nu am știut că răul

va dispărea în ceață.

 

Nu am știut că zorii îmi vor fi fericire,

că floare îmi va fi gândul ce mă susține,

că ploile îmi sunt în plâns doar mângâiere,

pădurea că îmi este o ducere spre mine.

Silvia Urlih - 22.03.2021