Doar gânduri - 11 - Silvia Urlih

„Ce poate face o femeie fără un bărbat ? Aici există un singur săspuns – TOTUL ”

Acesta este un citat pe care l-am aflat pe facebook.

Eu am însă o replică.

Da, poate face tot ceea ce înseamnă viață socială. Poate avea bani, poate avea succes, își poate plăti facturile și-și poate cumpăra orice-și dorește.

Ce nu poate ea face fără un bărbat ? Nu are cui i se dărui, nu are pe cine iubi, nu are pe cine ține în brațe, nu are cu cine face copii, nu are cine să o iubească., nu are cu cine se certa, nu are cu ncine se împăca, nu are un umăr pe care noaptea să-și pună capul.

Are viață socială, dar nu are viață personală., intimă.

Dragelor, hai să nu ne mai dăm cocoș , căci mama natură a ales să fim găini.

Nu contest faptul că nu trebuie să fim găini proaste, să ne lăsăm manipulate emoțional.

Nu accept faptul că trebuie să ne lăsăm  maltratate fizic și emoțional, dar nici nu pot înghiți gogoașa că ne suntem buyricul pământului.

Suntem femei, ne dorim cuvinte frumoase, ne dorim îmbrățișări și afecțiune.

Ne dorim să fim iubite.

Hai să nu ne mai îmbătăm cu apă și lămâie. Suntem femei, suntem sensibile și nu ne stă bine să jucăm rolul bărbatului feroce.

Concluzia ? Hai să nu ne mai credem cocoș, căci nu suntem , indifferent de cât ne-am impune acest rol.

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

 

AVEM, DAR N-AVEM TIMP - Silvia Urlih

Avem timp

să ne-ascundem sub frunze,

avem timp

să ne batem cu anii,

avem timp

să ne punem întrebări

prea confuze,

avem timp,

dar n-avem,

pentru că ne confundăm cu banii.

 

Avem timp

să răspundem prezent

când o vor,

avem timp

să bârfim despre alții,

avem timp

să le fim altora izvor,

dar nu avem timp

să ne întâlnim cu sfinții.

 

Avem timp, dar n-avem pentru noi,

avem timp să murim fără sens,

avem timp să căutăm prin gunoi,

dar n-avem timp să ne fim în consens.

 

Avem timp să uităm și de noi,

avem timp să uităm și de viață,

avem timp să înotăm printre ploi,

dar nu vedem, că ne suntem paiață.

Silvia Urlih - 26.09.2021

Doar gânduri - 10- Silvia Urlih

Nu contează dacă știi să spui o rugăciune.. Nu contează dacă nu știi și nu poți  să citești din psalmi sau alte cărticele. Ce contează ? Contează să comunici cu Dumnezeu, contează să te sfătuiești cu El, contează să spui vorbele din inimă, din suflet. Dumnezeu ne aude și ne ascultă.

Rugăciunea „Tatăl nostru”, ne ajută mereu, atunci când suntem la răscruce, sau la necaz.

Dacă nu știi această rugăciune, este una și mai simplă,  rugăciunea inimii : „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine”

Dacă nici pe asta nu o știi este una și mai simplă și poate și mai frumoasă : „ Am sa spun literele alfabetului, iar Tu, știind că Ție îți vorbesc, construiește din ele cea mai frumoasă rugaciune.''

Important este să ții permanent legătura cu Divinitatea, indifferent cum i-ai spune.

Și mai important este ca, după fiecare ajutor pe care-l primești de la EL, să-I mulțumești !

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

 

Doar gânduri - 9- Silvia Urlih

Continui  să mă descopăr. Continui să caut în afara și înlăuntrul ființei mele. Îmi pun întrebări. Mintea mi-e atât de ageră că nu vrea să se blazeze. Vrea răspunsuri din ce în ce mai multe.

            Zi de zi descopăr că sunt un alt om, care se maturizează. Dar sufletul …..oof sufletul rămâne același copil inocent ce vrea să se joace .

Credeam că o dată cu trecerea anilor, nu voi mai fi atât de curioasă și că „de ce”-urile vor dispărea. M-am înșelat.

Când eram mică mi-am pus zeci de întrebări: de ce iarba e verde, de ce zăpada e albă… de unde vine ploaia, de ce nu pot privi către soare….de ce mama plânge, de ce tata înjură, de ce doamna profesoară pune note mari cui nu merită, de ce șeful favorizează pe cine nu muncește.

Atunci, în anii copilăriei, am întrebat adulții. În anii adolescenței și tinereții, m-am întrebat pe mine. Nimeni nu mi-a dat un răspuns care să–mi satisfacă curiozitatea. Nu am găsit nici până azi multe dintre răspunsurile pe care le așteptam.

Mă străduiesc să evit mocirla urâțeniei lumii, încerc să pășesc peste răutatea ei, dar, uneori  nu reușesc. Ea mă caută, mă găsește și se străduiește să mă atragă în negura ei.

Încerc să pătrund în meandrele urâțeniei lumii….dar nu reușesc…sufletul a rămas același copil naiv care se întreabă , dar nu găsește singur răspuns….De ce ? nu știu….

Unicul răspuns la care am ajuns este că trebuie să fiu sănătoasă fizic și psihic și să-mi creez propriul univers în care să accept doar oameni asemeni mie. În rest… Dumnezeu cu mila Lui.

Atâta timp cât  nu pot schimba nimic din răutatea din afara universului meu, nu are rost să aleg să evadez în cine știe ce boală.  

Urâțenia lumii mă cheamă, eu mă fac că nu aud. Și dac-o văd și dac-o aud, tot nu mă las târâtă în mocirla ei.

Cred că m-am înțelepțit.

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

 

Doar gânduri -8 - Silvia Urlih

Mi-am propus , nici nu mai știu pentru a câta oară, să-mi creez propriul univers, să nu mă mai las influențată de alegerile celor din jur. Dacă ei vor să sufere, n-au decât…. Dacă vor să fie bolnavi, n-au decât. Sunt alegerile lor.  Nu mă voi mai oferi să ajut, fără a mi se cere ajutorul. Voluntariatul nu mai este pentru mine. De ce? Pentru că-mi aduc suferință, iar eu nu mai veau să sufăr.

Dacă în jurul meu tună, fulgeră, arde, erup vulcani, sunt inundații, în micul meu univers, vreau  să fie soare. Vreau ca mie să-mi fie bine. Trebuie ca mie să-mi fie bine.

Poate că par egoistă, poate că par insensibilă, dar, atâta timp cât am pus la suflet ceea ce mă înconjoară, mi-a provocat mari durei fizice și sufletești.

Am ales să fiu puțin, sau poate că puțin mai mult,  egoistă. Am ales să am grijă întâi de mine.

Îmi doresc să nu mă mai doară durerea lumii. Îmi doresc să nu mă mai doară răutatea celor din jur. Îmi doresc să nu mai sufăr pentru suferința altora. Îmi doresc să-mi fie bine cu mine.

Se pare că, dorința mea începe să prindă contur, începe să prindă viață. Se pare că, deja sunt pregătită să las lucrurile să curgă cum vor ele.

Mă tot întreb : pot eu să schimb ceva în lumea asta? Răspuns : Nu pot. Și, dacă tot nu pot, mai are rost să-mi consum energia pe ce decid aliații lumii ?

Trebuie să fac tot ce-mi stă în putință să-mi fie mie bine. Dacă mie mi-e bine, cu siguranță și celor din jurul meu le va fi bine. Cel mai mult îmi doresc să-i fie bine fiului meu. Nu vreau să-i devin povară. Nu vreau să-i creez suferință, prin suferința și bolile mele.

La ce bun să mă smiorcăi că s-a stricat centrala și nu am apă caldă și căldură ? În copilărie m-am spălat la lighean, iar pentru căldură s-au inventat și radiatoarele. După doar câteva zile, vine specialistul și rezolvă problema.

La ce bun să mă miorlăi și să mă văicăresc, că vom intra iar în restricții ? Pot eu să schimb ceva? NU , nu pot. Deci, tot ceea ce viața îmi va oferi, voi lua ca atare.

Mă las în voia destinului. Spun a destinului, pentru că soarta și-o face omul prin alegerile lui.

O viată întreagă m-am luptat cu mine însămi să-mi depășesc limitele. O viață întreagă am înotat contra curentului. Mi-am dovedit că pot. Acum e timpul să iau lucrurile exact așa cum vin.

Plouă când eu mi-aș dori să fie soare? Lasă să plouă. Va ieși soarele când va dori el.

Prieten drag, fă și tu ca mine și cu siguranță îți va fi mult mai bine.

Învață să nu mai pui la suflet. Învață să iei lucrurile exact așa cum vin ele. Dacă crezi că poți schimba ceva, atunci fă-o. Dacă nu depinde de tine, atunci, las-o baltă.

Trăiește ca și cum ar fi ultima ta zi de viață !

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

Doar gânduri 7 - Silvia Urlih

Roata vieții se învârte, fie că vrei, fie că nu vrei. Timpul o rotește mai grabnic, sau mai lent….astăzi poți fi sus, mâine poți fi jos.

Înveți cu timpul, să discerni ce-i dat de la Dumnezeu de ce-i dat de timp, sau ce-I dat de la alegerile tale.

O dată cu trecerea anilor, te apropii de Dumnezeu.  Oare de ce ?

Doar o dată cu trecerea  timpului înveți din greșeli.

 Nimeni nu s-a născut învățat.

Cu timpul și după un anumit timp, omul învață să perceapă care este diferenţa subtilă între a susţine un om, sau a înlănţui un suflet

O dată cu trecerea timpului, înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit, pentru că vorbele taie adânc în suflet și-l rănesc, la fel de adânc.

O dată cu trecerea timpului, poți conștientiza că a scuza, e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, e foarte greu. De asta sunt capabile doar sufletele cu adevărat mari.

O dată cu trecerea timpului, înţelegi că dacă ai rănit grav o persoană iubită, e foarte probabil ca niciodată iubirea, sau dragostea să nu mai aibă aceeași  intensitate.

O dată cu trecerea timpului, îți dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, poate chiar cu mult mai mult.

Cu timpul, îți dai seama că fiecare experienţă trăită alături de o fiinţă, nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul,  vei învăţa că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, în fața unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar , din nefericire, toate se învaţa doar o dată cu trecerea timpului…iar roata vieții se învârte, indifferent dacă vreu sau nu vrei…

Trecerea timpului ne înțelepțește !

De ce Doamne nu ne dai mintea cea de pe urmă în tinerețe și ne-o dai abia spre apusul vieții ?

Oare ne mai folosește la ceva înțelepțirea când ești deja la vârsta a 3 a?  

Eu spun răspicat că DA! E bine ca măcar atunci când esști în toamna vieții să te înțelepțești.

Cunosc multe persoane care nici la bătrânețe nu au înțeles nimic din viața asta, la fel cum cunosc mulți tineri care deja știu ce și cum e cu viața asta.

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

 

Doar gânduri - 6 Silvia Urlih

 

A ști să asculți, a ști să nu te „răzbuni” pe cine nu merită (sau chiar ar merita), a știi să-ți ții gura, a ști să-ți reprimi resentimentele, a ști să-ți controlezi emoțiile și furiile, a ști să vorbești doar atunci când trebuie, este o artă care se învață în timp. Știi tu : „tăcerea e de aur”. Nu-ți goli frustrările pe cine nu merită, că s-ar putea ca apoi să te doară. Și, dacă te doare, e cam degeaba… cuvântul rănește și doare mai ceva decât o palmă.

Ai grijă ce scoți pe gură, pentru că s-ar putea, la un moment dat, să constați cât de singur ești. Te vor părăsi toți prietenii, rudele, cunoștințele… pentru ce ?

Pentru că tu nu știi să treci prin filtrul gândului, înainte de a scoate pe gură cuvinte care nu-și au locul ? Pentru că ai mari frustrări pe care le defulezi aproaplui tău ? Pentru că în tine arde ura, răzbunarea, durerea care te urmăresc din trecut ?

Vorbește doar atunci când știi, când conștientizezi că ce spui nu rănește.

A purta un dialog , fie el contradictoriu dar constructive, ajută. Ajută în relația de prietenie, de iubire sau de serviciu. Nu te transforma în guralivul de serviciu. Asta nu te va ajuta nicicum în viață, ba din contra, te va determina să te izolezi.

Învață să porți un dialog. Învață să asculți. Învață să dai replici fără a devein „mahala”.

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

Doar gânduri 5 - Silvia Urlih

Gândul și cuvântul reprezintă puterea prin care noi creem, sau distrugem. Acestea sunt puntea de legătură între doi sau mai mulți oameni.

Gândurile şi cuvintele sunt nişte transmisii energetic, care în funcţie de încărcătura lor, adică de frecvenţa lor, joasă (ură) sau înaltă (iubire), pot face rău sau bine.

Dacă urâm pe cineva din adâncul sufletului şi trimitem spre el gânduri negative, putem , cu sau fără voia noastră, să contribuim la distrugerea lui, ceea ce este un mare păcat înaintea Domnului.

În limbaj popular, acestor gânduri distructive de ură, li se spun blestemele. Deci, nu blestema !

Nu uitați ! Gândurile și cuvintele au efect de boomerang. Ce dorești, aia primești . ;ai devreme sau mai târziu, vei suferi și tu. Sau, ce e și mai grav, vei atrage în viața tad oar oameni distructivi.

Trimiți iubire și iertare,  și vei primi iubire. Dacă trimiți ură, primești ură.

A ierta e magnific. Nu oricine poate ierta. Nu te trasforma în călău, după ce ai fost victimă.

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

 

Doar gânduri 4 - Silvia Urlih

 

Ne naştem în durere, goi, şi fără a avea nimic. Murim în durere, sau în somn, iar când plecăm, nu putem lua nimic în mormânt….poate doar hainele de pe noi.

Putem însă să lăsăm ceva în urmă. Poate copiii, poate un copac, poate o casă, poate o carte, dar cu siguranță putem lăsa fapte de care să se mândrească și strănepoții noștrii.

 Practic, ca om, în clipa unei bătăi de inimă care este viaţa, nu avem nimic, în afară de cuvânt. Nu bani, nu valori, nimic din toate astea. Doar cuvântul. Adică acel zălog pe care tu omule, mi-l laşi, iar eu îmi pun încrederea în el, fără a cere nici un fel de garanţie suplimentară. Ai grijă cum trăiești, ai grijă cum vorbești, căci vorbele rănesc adânc.

Noi suntem ceea ce gândim. Prin gândurile și faptele noastre, noi creem lumea. Cuvântează sau acţionează cu o minte pură, iar fericirea te va urma, asemenea umbrei tale.

În această lume, niciodată ura nu a risipit ura. Doar iubirea risipeşte ura. Caută fericirea în simţuri. Dă-ți voie să simți !

fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih

PRIN MINE - by Silvia Urlih

 

Prin mine

parc-ar plânge toamna

și norii

și-ar trimite-n mine,

parcă și frunzele ce cad din nopți senine,

își caută culcuș,

ca să le fie bine,

tot în mine.

 

Prin mine

parc-ar plânge cerul,

poate că lacrimile mele cad

printre păduri,

poate că

nu-mi mai simt în mine

gerul,

poate că nu mai vreau

să flutur

prin furtuni.

 

Prin mine parcă universul curge,

poate că nu-i aud tic-tacul din zenit,

poate că  sângele din mine curge

printre poeme fără de sfârșit.

 

Prin mine

parcă iubirea se streacoară,

poate că munții

în mine îmi sunt  scut

poate că fluturii

în mine iar coboară

poate că vântul

îmi spune

să-l ascult.

 

Ce-mi spune vântul

când prin mine curge?

Ce vrea să îmi șoptească

la ureche ?

Îmi spune că

e gata,

îmi ajunge

o viață ce mi-a fost

 prea… nepereche.

Silvia Urlih - 06.09.2021