Mi-am
propus , nici nu mai știu pentru a câta oară, să-mi creez propriul univers, să
nu mă mai las influențată de alegerile celor din jur. Dacă ei vor să sufere,
n-au decât…. Dacă vor să fie bolnavi, n-au decât. Sunt alegerile lor. Nu mă voi mai oferi să ajut, fără a mi se cere ajutorul. Voluntariatul
nu mai este pentru mine. De ce? Pentru că-mi aduc suferință, iar eu nu mai veau
să sufăr.
Dacă
în jurul meu tună, fulgeră, arde, erup vulcani, sunt inundații, în micul meu
univers, vreau să fie soare. Vreau ca
mie să-mi fie bine. Trebuie ca mie să-mi fie bine.
Poate
că par egoistă, poate că par insensibilă, dar, atâta timp cât am pus la suflet
ceea ce mă înconjoară, mi-a provocat mari durei fizice și sufletești.
Am
ales să fiu puțin, sau poate că puțin mai mult, egoistă. Am ales să am grijă întâi de mine.
Îmi
doresc să nu mă mai doară durerea lumii. Îmi doresc să nu mă mai doară răutatea
celor din jur. Îmi doresc să nu mai sufăr pentru suferința altora. Îmi doresc să-mi fie bine cu mine.
Se
pare că, dorința mea începe să prindă contur, începe să
prindă viață. Se pare că, deja sunt pregătită să las lucrurile să curgă cum vor
ele.
Mă
tot întreb : pot eu să schimb ceva în lumea asta? Răspuns : Nu pot. Și, dacă
tot nu pot, mai are rost să-mi consum energia pe ce decid
aliații lumii ?
Trebuie
să fac tot ce-mi stă în putință să-mi fie mie bine. Dacă mie mi-e bine, cu
siguranță și celor din jurul meu le va fi bine. Cel mai mult îmi doresc să-i fie bine
fiului meu. Nu vreau să-i devin povară. Nu vreau să-i creez suferință, prin suferința
și bolile mele.
La
ce bun să mă smiorcăi că s-a stricat centrala și nu am apă caldă și căldură ?
În copilărie m-am spălat la lighean, iar pentru căldură s-au inventat și
radiatoarele. După doar câteva zile, vine specialistul și rezolvă problema.
La
ce bun să mă miorlăi și să mă văicăresc, că vom intra iar în restricții ? Pot
eu să schimb ceva? NU , nu pot. Deci, tot ceea ce viața îmi va oferi, voi lua
ca atare.
Mă las
în voia destinului. Spun
a destinului, pentru că soarta și-o face omul prin alegerile lui.
O
viată întreagă m-am luptat cu mine însămi să-mi depășesc limitele. O viață
întreagă am înotat contra curentului. Mi-am dovedit că pot. Acum e timpul să
iau lucrurile exact așa cum vin.
Plouă
când eu mi-aș dori să fie soare? Lasă să plouă. Va ieși soarele când va dori
el.
Prieten
drag, fă și tu ca mine și cu siguranță îți va fi mult mai bine.
Învață
să nu mai pui la suflet. Învață să iei lucrurile exact așa cum vin ele. Dacă
crezi că poți schimba ceva, atunci fă-o. Dacă nu depinde de tine, atunci, las-o
baltă.
Trăiește
ca și cum ar fi ultima ta zi de viață !
fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu