Ne naştem în
durere, goi, şi fără a avea nimic. Murim în durere, sau în somn, iar când
plecăm, nu putem lua nimic în mormânt….poate doar hainele de pe noi.
Putem însă să
lăsăm ceva în urmă. Poate copiii, poate un copac, poate o casă, poate o carte, dar
cu siguranță putem lăsa fapte de care să se mândrească și strănepoții noștrii.
Practic, ca om, în clipa unei bătăi de inimă
care este viaţa, nu avem nimic, în afară de cuvânt. Nu bani, nu valori, nimic
din toate astea. Doar cuvântul. Adică acel zălog pe care tu omule, mi-l laşi,
iar eu îmi pun încrederea în el, fără a cere nici un fel de garanţie
suplimentară. Ai grijă cum trăiești, ai grijă cum vorbești, căci vorbele rănesc
adânc.
Noi suntem ceea ce gândim. Prin gândurile și faptele noastre,
noi creem lumea. Cuvântează sau acţionează cu o minte pură, iar fericirea te va
urma, asemenea umbrei tale.
În această lume, niciodată ura nu a risipit ura. Doar iubirea
risipeşte ura. Caută fericirea în simţuri. Dă-ți voie să simți !
fragment din carea „ Doar gânduri” Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu