Încă de la naștere, am primit o cheie care poate deschide toate
ușile. Cheia potrivită ușii potrivite.
Din nefericire, în anii tinereții uităm de existența acelei
chei. Teribilismul ne duce cât mai departe de ușa potrivită. Orbecăim, batem la
cât mai multe uși, cu cheia uitată în buzunar, în sertar, sau în poșetă.
La câte dintre uși am încercat cheia? Oare am epuizat toate
ușile ?
Dar, vin anii înțelepciunii (vârsta a treia) și înțelegem câ,
tot căutând cu totul altceva, găsim în
buzunarul unei haine vechi, sau a unei poșete
uitate pe undeva printr-un raft, sau într-un sertar pe care nu l-am mai descis
de mulți ani, o cheie ruginită.
Dacă te-ai înțelepțit, găsești ușa care să te ducă spre
iluminare. Dacă nu… tot încerci uși din ce în ce mai murdare, mai pline de
praful amintirilor, mai învechite.
Hai să deschidem ușa viitorului ! Hai să avem curaj să încuiem ușa
trecutului ! Hai să trăiam în azi ceea ce viața ne oferă !
Cheia destinului tău e la tine, încă de la născare, nu o lăsa uitată
în ridurile vieții !
Fragment fin cartea „Doar gânduri” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu