Parcă aș fi un
zombie,
acum,
în miez de
noapte,
poate că ziua
mă va picta din
nou
pe chip,
pate că ruga
nu se va
pierde-n șoapte,
poate că eu,
nu mă voi pierde
în nisip.
Parcă aș fi
un puzzele
în tumult,
parcă aș fi
un labirint
fără de nume,
azi,
ceea ce
trăiesc,
îmi pare mult
prea mult,
ce se
întămplă-n viața noastră…
ce anume ?
Unde mi-e
viața
primită
la născare,
unde îmi e
trecutul
pe care l-am
trăit ,
unde mi-i apa
ce s-a pierdut
la revărsare,
care mi-e
viitorul
pe care
l-am dorit ?
Silvia Urlih - 25.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu