Foaie verde și-un trifoi,
nu e unul, nu sunt doi,
sunt o sleahtă de mândroi
care ne tot fac pe noi.
Ei se fac că ne conduc,
eu nu știu unde mă duc,
frunză veștedă de nuc,
ce se-ntâmplă, e un truc?
Floare albă de mălin,
nu mai știu cui să mă-nchin,
văd că viața ne e chin,
chinul, cum să mi-l alin ?
Ne conduc scursuri de neam,
nu mai știu cum îmi eram,
privesc viața doar prin geam
și mă simt frunză pe ram.
Doamne, fii cu noi acum,
iartă-ne că suntem scrum,
noi n-am vrut să ne fim fum,
nu vrem să fim neica-n drum.
Dă-ne Doamne ce-i mai bine
iartă-ne, suntem cu Tine
doar credința ne mai ține
durerea să ne-o aline.
Silvia Urlih 28.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu