Iubite,
ne plouă iar
cu toamnă,
cu runze ruginite,
castanii ne
umbresc,
dar sunt în
desfrunzire,
ieri alergam
prin ploaie,
eram doar noi,
iubite,
știam că ne așteaptă
o lume cu iubire.
Ne-am
descălțat de frunze,
ne-am încălțat
cu ierburi,
ne-am depărtat
de veri,
chiar am
uitate o vreme
că ne suntem
ființe
ce s-au găsit
prin vremuri,
poate că ne-am
trezit,
sau poate-am
adormit
mut prea
devreme.
Iubite,
ne-am îmbrăcat
în toamnă,
iarna ne bate-n
geam…
te temi cumva
de gerul ce, uite,
ne-așteaptă ?
Să nu te temi
iubite,
suntem ce ne
eram,
urcăm
sprenemurire,
mai este doar
o treaptă.
Silvia Urlih - 21.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu