Comunicarea „mama înțelepciunii”. - Silvia Urlih

Orice om își dorește atenţie și afecţiune într-o relaţie. Sentimentul că aparții cuiva drag, că te dăruiești persoanei care te iubește și… relația intimă bazată doar pe iubire și dăruire, reprezintă pilonii unei relaţii care se bazează doar pe iubire dezinteresată. Dacă sentimentele reciproce se  pierd, apar fisurile în rezistenţa cuplului, fisuri care, mai devreme sau mai târziu, distrug relația din temelii.

Dacă nu îi arăţi partenerului că îţi pasă de el, dacă nu îi acorzi atenţie, dacă nu ești atent la dorinţele și nevoile lui, dacă nu petreceţi timp de calitate împreună, dacă nu comunicaţi despre trăirile voastre, dacă nu vă oferiţi reciproc afecţiune, în ce se transformă acea relaţie?  Cu timpul, se transform într-un „parteneriat domestic”. Când se ajunge în acest punct, să nu te miri că partenerul tău va căuta să obţină din altă parte ceea ce-și dorește, sau că va deveni frustrat, agresiv, nemulţumit și nefericit.

Fiecare om intră într-o relaţie cu un partener compatibil pentru că își dorește atenţie, afecţiune, apartenenţă și intimitate. Își dorește să fie ascultat, își dorește ca nevoile sale să fie întâmpinate de partener, își dorește să ofere și să primească iubire.

Oamenii sunt diferiţi, au dorinţe și nevoi diferite și se simt iubiţi atunci când partenerul se comportă într-un anume fel. Unora le plac cadourile, alţii își doresc timp de calitate petrecut împreună, unii se simt iubiţi când partenerul le face servicii, alţii când sunt îmbrăţișaţi, iar unii când aud cuvinte frumoase.

Dacă vrei ca relaţia ta să dureze, fii atent la partenerul tău și oferă-i ceea ce își dorește. Ai intrat în acea relaţie pentru că ai simţit că sunteţi compatibili, pentru că aţi fost atrași unul de celălalt, astfel că relaţia voastră are multe șanse de reușită.

Însă relaţia nu poate să reziste și să fie una împlinită dacă nu există implicare și interes din partea amândurora.

Fiți foarte atenți la dorințele partenerului șo oferiți-le ceea ce-și doresc. Altfel…. Altfel va căuta în altă parte ce nu găsește acasă.

fragment din cartea „ Printre infinituri” - Silvia Urlih 

ÎMI EȘTI ȘI ÎMI VEI FI IUBIRE - Silvia Urlih

Iubite,

mai știi când mă strângreai la piept

în miez de noapte,

și îmi spuneam că mă iubești

și-o să ne fim o viață,

mai știi că-mi dăruiai

tot cerul

și îmi cântai prin șoapte

cântecul nemuririi

ascuns în dimineață.

Iubite,

ții minte cum soarele-mi dădeai

în miez de iarnă,

iar luna

în palmele ce-mi tremurau

cu drag tu mi-o puneai,

mă mângâiai cu raze

ce se-ascundeau în taină,

mă înveleai cu flori,

iubirea-mi dăruiai.

Iubite,

îmi spui că mă iubești

mai mult ca la-nceput,

iubirea ce mi-o dărui

mă-mbacă-n nemurire,

tu,

ai sădit în mine,

născutul nenăscut,

pentru că-mi ești

și îmi vei fi iubire.

Silvia Urlih 12.03.2020

ALTĂ VIAȚĂ - Silvia Urlih

Am fost o baladă

al dorului nespus,

am fost o baladă

nescrisă în astru,

am fost

o baladă

ce se-ndreaptă-n apus,

am fost

un galben cu verde-n albastru.

Am plâns

în genunchi la icoane,

am plâns,

dar am râs de durere,

am plâns

și mi-am strâns sufletu-n palme,

am plâns

și-am cernut amarul

din miere.

Am plâns,

da,

am plâns în tăcere,

tăcerea am pus-o-n altar

la dospit,

pâinea ce-am scos din „cuptor” la tăiere,

mi-a dat altă soartă,

și-i tot

ce-am dorit.

Am fost,

astăzi nu-s

ce am fost în trecut,

durerile vieții

mi-au dat altă viață,

am fost un nimic,

anii-n timp m-au crescut,

astăzi sunt

soarta mea-n dimineață.

Silvia Urlih 09.03.2020

RUGĂCIUNE A INIMII - Silvia Urlih

Taie Doamne depărtarea,

fă-o-n mii de ceruri albe,

rupe zarea ce ne-ascunde

între ploi

ce încă plâng,

taie Doamne depărtarea,

zilele le pune-n salbe,

salbele

le pune-n  frunze,

frunzele le pune-n crâng.

Taie Doamne depărtarea

ce desparte

două sorți,

fă ca soarele ce arde

să ne fie-n nopți zidire,

Doamne,

Tu adună-n azi

ce de mii de ani desparți,

Tu adu-ne împreună,

că-ntre noi,

este iubire.

Taie Doamne lumea-n două

și adună-ne-ntr-un sfeșnic,

ține Tu flacăra-aprinsă

și condu-ne

spre lumină,

fă ca drumul meu și-al lui

să ne fie-n viață

veșnic,

veșnicia să ne fie,

viață

fără de cortină.

Inima te roagă-n plânset să îi fii a împlinire,

Te rog Doamne, fii cu mine, fii cu noi, dă-ne iubire.

Silvia Urlih - 06.03.2020

DOR DE TINE - Silvia Urlih

Mai sunt ninsori

de flori

în primăvară,

ce-n suflet îmi aduc

fiorii de lumină ,

mă-mbată

cu mireasma iernilor de ceară,

dar simt

cum viaţa-n mine

prinde rădăcină.

Când rădăcinile

în mine se aprind,

mă prinde-un dor

de tine

și de depărtare,

povara vieților

de mine o desprind

și-n răsărit,

îmi chem un răsărit

ce nu mai doare.

Tu

depărtare

ce mi-ai adus nou răsărit,

dispari cu nopțile

ce-n nopți

mi-aduci nesomn,

adu-mi cu tine safirul 

ce-am găsit

și fă-mă din neom,

iară un om.

Când rădăcinile în mine iar răsar

clădește-te în mine o moschee

adu cu tine preaplinul necesar

și fă din mine iară o femeie.

Silvia Urlih - 05.03.2020

NE SUNTEM CER ȘI SCUT - Silvia Urlih

Iubite,

se lasă înserarea,

iar sufletul îmi plânge,

dorul de depărtare

mă roade

și mă doare,

simt cum iubirea ta

în lanțuri iar mă strânge,

mă strâng brațele tale,

dar e doar vis,

culoare.

Iubite,

tu mă îmbraci  cu soare,

iar luna mă descântă,

știu c-ai vorbit cu ea

să-mi fie

alinare,

îmi ești icoană-n suflet,

iar sufletul meu

cântă,

îmi cântă-n asfințit …

scoate-mă din strânsoare.

Iubite,

iubirea ta m-alină

și mă ridică-n nouri,

știu că îți sunt visarea

ce-n visuri ai avut,

știu că ne-am fost sortiți

și că ne suntem pururi,

ne suntem împreună

și cer

și râu

și scut.

Silvia Urlih - 21.02.2020

NE SUNTEM FOC ȘI APĂ - Silvia Urlih

Mi-ești foc

și apă

și cerul înstelat,

mi-ești lună,

îmi ești soare

și aerul îmi ești,

mi-ești crângul

și râul însetat ,

mi-ești zâmbet ce se scurge

din vorbe îngerești.

Ți-s floare

și frunză,

pădure înflorită,

ți-s lanul plin de maci

ce-n zori răsar

să zboare,

ți-s aripă de flutur,

ți-s creaga înfrunzită,

ți-s norul care plânge,

ți-s apa din izvoare.

Ne suntem zorii zilei

ce-n zori

se-mbrățișează,

ne suntem cântul vieții

ce-n viață

se dezmiardă,

ne suntem asfințitul

ce-n răsărit se-așează,

ne suntem două drumuri

ce nu vor

să se piardă.

Silvia Urlih - 16.02.2020

CINE AM FI, DACĂ NE-AM FI !? - Silvia Urlih

Cine am fi, dacă ne-am fi ?

Cine am devein,

dacă ne-am da voie

să fim noi înșine ?

Cine am deveni,

dacă ne-am asuma darurile și puterea?

Ce am putea să creem

dacă am fi tot ceea ce am putea fi?

Cine am fi

dacă am trăi

dincolo de frici?

Ce alegeri putem face

pentru a deveni

mai mult decât suntem?

Poate am fi îngeri,

poate am fi demoni.

Însă,

ce bine ne-ar fi,

dacă am putea fi

ce ne suntem,

ce simțim că ne suntem

și ce ne dorim să fim.

Silvia Urlih - 16.02.2020

ÎMI SPUI CĂ MĂ IUBEȘTI - Silvia Urlih

Ți-s drumurile-n nopți

întortochiate?
Mi-e teamă

ca în iarnă

să nu te rătăcești.
Dac aș putea

le-aș aduna-n buchet

pe toate,
s-ajungi la mine-n suflet,

să-mi spui

că mă iubești.

Îmi ceri

să-ți fiu logodnica

din toamnă,
tu m-ai chemat,

iar eu,

te-am auzit,
am acceptat

să-ți fiu în suflet,

doamnă,
din răsăritul nostru

și până-n asfințit.

Îmi spui

că mă iubești

și că te doare,

te doare depărtarea

ce ne desparte iar,

mi-ai spus

că-n viața ta

sunt sărbătoare

iar așteptarea noastră

nu a fost

în zadar.

Silvia Urlih - 15.02.2020

DIN NOU IZVOR - Silvia Urlih

Și iar mi-adie primăvara-n suflet,

și iar mă cheamă iarna-n primăvară,

și iar mă scoate gândul meu din plânset,

și iar plutesc prin codrii mei din vară.

Și iar mă scoală somnul la trezire,

și iar alerg spre zile ce-am dorit,

și iar iubirea îmi vorbește a iubire,

și iară zbor spre cerul însorit.

Și iar mă-ndeamnă zâmbetu-a zâmbire,

și iară-mi șterg o lacrimă de dor,

și iar îmi cântă soarele-a sclipire,

și iar renasc, devin din nou izvor.

Silvia Urlih - 01.02.2020