Am fost o baladă
al dorului nespus,
am fost o baladă
nescrisă în astru,
am fost
o baladă
ce se-ndreaptă-n
apus,
am fost
un galben cu
verde-n albastru.
Am plâns
în genunchi la
icoane,
am plâns,
dar am râs de
durere,
am plâns
și mi-am strâns
sufletu-n palme,
am plâns
și-am cernut amarul
din miere.
Am plâns,
da,
am plâns în tăcere,
tăcerea am pus-o-n
altar
la dospit,
pâinea ce-am scos
din „cuptor” la tăiere,
mi-a dat altă
soartă,
și-i tot
ce-am dorit.
Am fost,
astăzi nu-s
ce am fost în
trecut,
durerile vieții
mi-au dat altă
viață,
am fost un nimic,
anii-n timp m-au
crescut,
astăzi sunt
soarta mea-n dimineață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu