Mă bate
gândul
uneori,
să-ntorc o
filă albă,
să nu mai
scriu nimic
în
cartea
vieții mele,
să o privesc
tăcută,
s-o las
să curgă salbă,
eu,
doar să
strâng pe deget,
zilele,
inele.
Ce-ar fi
să nu
rescriu ce fost-a scris
odată,
să văd cu
ochi cuminți,
prezentul,
de departe,
să uit
c-am fost
cândva o-nspăimântată fată,
care a retrăit
cu viața ei
o carte.
Mă bate
gândul uneori,
să nu-mi cunosc
cuprinsul,
să nu știu
începutul,
s-ajung
la încheiere,
să mă
descopăr alta,
să-mi iau în
brațe
visul,
să retrăiesc
o viață,
lipsită
de durere.
Silvia Urlih 23.02.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu