Te
uită iubite
la
ochii-mi umbriți,
te
uită
la
ploaia din gene,
privește-mi
tăcerea
când
tu
mă alinți
cu
gândul,
ce-mi
cântă alene.
Te
uită iubite
cum
ard a văpaie,
iar
sufletu-nfoc
se
desfoaie,
privește-mi
privirea
sub
dor
cum
se-ndoaie,
și-ar
vrea depărtarea
s-o
taie.
Te
uită iubite
la
anii-ntomniți
ce
curg
peste
mine a vară,
privește
la ei,
nu
sunt măsluiți,
sunt
ani
ce
se sting
mai
pe seară.
Te
uită iubite
la
mine puțin,
privește-mi
în suflet
și-mi spune
că
roua din gene
nu-i plâns,
nu e
chin,
e
soarele tău,
ce-n
mine apune.
Silvia Urlih 11.02.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu