Iubite,
mă doare timpul, de-atâta așteptare,
mă doare dorul
și visul
ce doarme-n amintire,
mă dor cuvintele ce mi le-ai spus…
mă doare,
mă doare noapte-nsingurată
de orbire.
Când ne-am iubit
în veacul ce-a trecut,
eram săracă,
mult prea copilă
și
fără de părinți,
tu mă iubeai,
însă atunci, nimic nu am crezut,
tu îmi jurai iubire
pe tine
și pe sfinți.
Azi,
sfinții se răzbună pe-amândoi în taină,
eu te iubesc,
tu mă iubești,
dar,
timpul ne desparte,
ai vrea,
aș vrea
să ne îmbrace-aceeași haină,
să fim un suflet întregit,
uniți de sfinți,
în moarte.
Iubite,
auzi-mi strigătul
de dincolo de veșnicie,
auzi-mă
și vino
să fim iar
o dorință,
știu c-am greșit…
eram copilă,
sau,
nu a fost să fie,
vino să retrăim ce-a fost
nesăbuință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu