Doamne, strânge furtuna într-un liliac,
sau într-o frunză ce-ar vrea să înflorească,
coboară-ți ochii în miezul unui mac,
și fă-ne umbra Ta împărătească.
Adună vântul într-o fântână fără sită,
sau într-o ciutură la crucea unui drum,
întinde mâna spre casa părăsită,
și pune-o lumânare în locul unde-i scrum.
Doamne, suflă iubire în sufletul pustiu,
sau dă-i un strop, un bob de-nțelepciune,
spune-i flămândului că nu este târziu,
să se înfrupte din Tine și-al Tău nume.
Spune-i sătulului că foamea i-e aproape,
iar setea îl va cotropi cât de curând,
spune-i că-nfometarea lui o să-l îngroape,
și că mormântul îi va fi flămând.
Spune-i flămândului că îi vei da iertarea,
și îi vei așeza anafură pe masă,
spune-i că în credință își va afla cărarea,
spune-i că în iubire, viața e frumoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu