Cerne omătul peste case,
copacii râd
sub albul lui,
cerul se joacă a ninsoare,
pădurea-i veselă
și cântă,
de la fereastră mă privesc,
zâmbind a galben,
trei gutui,
una sunt eu,
una-i pământul,
una e El, lumină sfântă.
În casa mea
e vânt și plouă,
mi-e răvășit trupul
și mintea,
din mine iar privesc pe geam
să mă îmbrac
în galben pur,
vulcan de gânduri tot erupt
să-și afle-n mine iar
sorgintea,
mi-au răscolit anii
și vrerea
până-n adâncul meu obscur.
Cerne zăpada peste case,
prin mine
curge liniștit,
curge cu gânduri de-mpăcare,
ninge plăcut,
odihnitor,
plouă și ninge-n a mea casă,
iar
soarele e-n asfințit,
gutuile-mi zâmbesc din geam,
privesc spre mine
răbdător.
Silvia Urlih 08.02.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu