Ce sărac
este pomul ,
când nu-și
vede darul din verde,
ce sărac
este vântul,
când nu vede
belșugul din grâu,
ce săracă
e ploaia,
când nu vede
lacrima cum se pierde,
ce săracă-i
albina,
când nu-și
pune
mierea
în brâu.
Ce bogat
este pomul,
când își simte
roditul din pleoapă,
ce bogat
este vântul,
când
se-mbracă în ceață,
ce bogată e
ploaia
când își cerne
sărutul
din apă,
ce bogată-i
albina,
când își
face din sare
dulceață.
Ce bogați
suntem noi,
când
culegeam
noblețe
din grâu ,
ce bogați
suntem noi,
când
găsim o
iubire-nghețată,
ce bogați
suntem noi,
când din
ceruri nu curge pustiu,
ce bogat
poți să fii,
când găsești
o iubire
uitată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu