Sunt vinovată
că pădurea plânge,
iar râul nu mai vrea să înflorească
?!
sunt vinovată
c-ai rămas în drum
și ai uitat
de
casa părintească ?!
Sunt vinovată
că cerul tău apune,
iar florile
nu vor să te-nsoțească?!
sunt vinovată
că te-ofilești în lacrimi
și lași ciulinii vremii
în tine
să tot crească ?!
Sunt vinovată eu,
că tu te pierzi la mal ,
că nuferii nu vor
să mai albească?!
sunt vinovată eu
că ți-este mult mai greu,
iar ploaia tace-n tine
și
nu vrea să vorbească ?!
Sunt vinovată eu
că ți-ai pierdut lumina,
iar întunericul îl lași
să se-adâncească?!
sunt eu cea vinovată,
că ți-ai găsit aleanul în
mâlul aruncat
de
pronia cerească ?!
Nu,
nu sunt vinovată
că tu îți ești dușmanul,
nu eu sunt vinovata
că nu-ți găsești cărarea,
eu nu sunt vinovată
că nu-ți găsești aleanul,
și că te pierzi în lume
fără să-ți știi
aflarea.
Tu vrei
să-noți în lacrimi,
tu vrei
să fii în turmă,
tu vrei
să te-amăgești cu
vreascuri din pădure,
tu vrei
să nu vezi lanul, nici
macul de pe urmă,
tu vrei
să-ți tai copacul
cu propria
secure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu