ÎNTREBĂRI- Silvia Urlih

Sufletul

se-ascunde-n mine,

taie-n el cuvinte blânde,

lacrima

nu mi-e văzută de privirea

ce-o iubesc,

trupu-mi tremură ca iarba,

așteptările-s flămânde,

tulburări vin peste mine,

simt

că iar încărunțesc.

Fericirea ce-am simțit-o

se ascunde

lângă geam,

stă pitită-n-tr-un unger,

nu mai știe ce să vrea ,

ochii strigă fără lacrimi :

- sunt ce sunt, nu ce eram !

pruncul

se ascunde-n mine,

fuge iar

de vremea rea.

Sufletul

se uită tâmp către

pomul care crește,

mă întreabă năucit :

- ce să fac… să ies, să tac,

eu îi spun:

- mai ai răbdare, pomu-acesta te iubește,

nu-ți mai face gânduri negre,

tu răspunde-i,

fi-i pe plac.

Silvia Urlih 08.09.2015