miercuri, 23 septembrie 2015

CREDEAM CĂ TE-AM UITAT - Silvia Urlih

Mă contopesc iar geruri,
fac iar tunel prin mine,
trecutul vrea să spargă ușa
ce-am ferecat,
se zbate fără milă,
mă trage-n întuneric,
mă trage înapoi,
unde am fost
odat.

Zăpezile
ce le-am pictat în flori de iasomie,
îngheață iar pe portativ în cântec aerat,
eu le gonesc,
ele tot vin,
vor
să-mi înghețe trupul,
sau
sufletul,
sau
tot ce n-am iertat.

Am tot fugit de ger,
dar
gerul mă ajunge,
l-am tot rugat în gând,
credeam
că a plecat,
el vine către mine,
bate iar în clepsidră,
ușa
ce-am ferecat-o, din nou s-a descuiat.

Trecutule ce te-am uitat, te iert, mă iartă dară,
nu mă mai cotropi cu vorbe de alint,
mi-ai inundat ființa, eu, te tot dau afară !
de ce mă invadezi ? Eu, uite, te dezmint !

Nu te mai vreau în viață, credeam c-am răsărit!
Fugi!
Lasă-mă o clipă să mai respir curat,
te-am încuiat afară, ți-am dat ce ți-ai dorit,
de ce iar mă îngheți?  Credeam că te-am uitat.
 Silvia Urlih 23.09.2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu