EU ÎMI SUNT TIMP - Silvia Urlih

Ieri,

mă priveam pe furiș,

prin vechea oglindă,

vedeam chip livid,

veștejit,

palid

și trist,

pe căi cârpăcite din gânduri,

mă vedeam cui în tindă,

mă dăriuam lacrimii,

credeam

că sunt

daltonist.

Azi,

mă privesc în ochi,

mă privesc

fără frică,

azi sunt doar om,

un om

ce se roagă la Christ,

sunt omul ce-a învățat

că din căderi

se ridică,

sunt omul ce pășește spre cer,

precum o rugă

din acatist.

Și ieri și azi,

și astăzi și mâine,

timpul cu mine îmi este,

și ieri și azi

și mâine și ieri,

timpul sunt eu

iar eu îmi sunt timp,

din ieri urc spre azi,

din azi,

mâine îmi este poveste,

poveste sunt eu,

poveste ești tu,

povești suntem toți în nou anotimp.

Silvia Urlih - 25.06.2017