Curg
cuvintele
din suflet,
curg
precum o
lavă,
se
înmănunchează-n fluturi,
fluturii
se joacă,
mă dezbrac
de simțăminte
și
le pun pe
tavă,
le frământ
cu vii trăiri ,
nu le las
să tacă.
Curg
cuvintele,
se scriu,
se
pictează-n filă,
albul foii
prinde viață,
viață ce
trăiește,
cântul vorbei
o animă,
devine
utilă,
curg
cuvintele ca râul,
rău ce
înflorește.
Înrămate-n
nestemate,
fluvii de
cuvinte,
se-ntâlnesc
la malul mării
se
aruncă-n valuri,
ca pământul
se usucă
pe fila fierbinte,
dar
rămâne-n urmă
urma
urmei
între maluri.
Silvia Urlih 30.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu