Sunt
veri
în
care se-mpreună
albastrul
rece, liniştit,
cu verde crud şi plin de viaţă
cu verde crud şi plin de viaţă
îmi
învelesc trunchiul ciuntit,
bucatele
de grâu dospit
îmi
dau căldură,
mă
hrănesc,
cu vântu-n gînd,
cu vântu-n gînd,
cu
mare-n suflet,
mă
leg de stânca ce mi-e scut.
Sunt veri
în
care îmi adun secunda timpului
ce-a
stat,
înnod pământul cu mareea,
înnod pământul cu mareea,
leg
marea-albastră
în
câmpi,
renasc
în mine fluturii,
pornesc
în mine orele,
se-adună
florile în mine,
m-aruncă
marea iar
la
mal.
Sunt
veri
în
care timpu-n cor
mă
leagănă în somn de mac,
mi
se revarsă-n ochi
izvorul,
iar
din izvor renasc în lac,
renaște-n
mine primăvara,
renaște-n
muguri de trifoi,
se-adună
iar
pădurea-n
mine,
renaște
roua iar din brumă.
Silvia Urlih 08.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu