M-ADUN DIN MINE ȘI RENASC ! - Silvia Urlih

M-adună munții din genunchi

și mă sădesc din nou

ca vârf,

mi-adună pietrele pierdute,

m-adună-n stâncă de mărgean,

îmi spală fruntea cu cer verde,

îmi spală cu izvor

genunchii,

m-adună cerul iar în munte,

m-adun în munte,

mă adun.

M-adun în val

ca valul mării și mă ridic

pe val de mare,

înnod cu un minut prezent,

tic-tacul stins al timpului,

înnod secundele în timp

iar timpu-l cos

cu-n lan de maci,

m-adună cerul în cer verde,

m-adun cu timpul,

mă adun.

M-adun din vânt,

cu gându-n mine,

răstorn izvorul în ulcior,

mă-mpreunez cu-albastrul lunii,

cu luna mă-nfășor în gând,

marea mă spală de regrete,

nisipul

mă ascunde-n el,

cu verde crud și plin de viață

m-adun din mine

și renasc .

Silvia Urlih 06.06.2017