Mai lasă-mă puțin
să-ți simt
suflarea caldă,
mai lasă-mă o clipă,
nu mă trezi din vis,
simt
cum în
dimineață
iubirea ta mă scaldă
și cum sub palma ta,
plutesc
în paradis.
Mai lasă-mă puțin
să dorm
sub fag bătrân,
mai
lasă-mă să simt
cum
verdele
mă-mbracă,
în
zorii dimineții,
anii
mi-i tot amân,
i-arunc
în depărtare,
să nu
se mai întoarcă.
Mai
lasă-mă puțin
să-ți
simt
iubirea
sacră,
nu-mi
arunca-n trezire
somnul
ce-l
vreau demult,
mi-e
somn în alinare,
viața,
mi-a
fost prea acră,
acreala-am
îndulcit-o
cu raza
din
tumult.
Silvia Urlih 29.08.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu