Știi,
nici nu mai
știu cine-s eu,
cine ești,
nici nu mai
știu
ce păduri ne-nconjoară,
poate că
suntem
copaci
îngerești,
poate că
suntem
ce-am fost
într-o seară.
Știi,
nici nu mai
știu
dac-am fost
sau suntem,
poate c-am
fost
două câmpuri
aride,
poate c-am
fost
uniți
de blestem,
poate că suntem
două râuri flămânde.
Știi,
nici nu mai
știu
dac-am fost
sau n-am
fost,
poate c-am
fost
caii liberi
sub nor,
poate c-am
fost…
însă are
vreun rost
să mai
știm cine-am fost ?! …
amintirile dor.
Silvia Urlih 16.08.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu