MULȚUMESC DOAMNE ! - Silvia Urlih

Când tristețea mă apasă,

vin la Tine

și-ți vorbesc,

n-am curaj să îi strig lumii

că mă doare înserarea,

n-am curaj să-mi plâng amarul,

vin la Tine

și-ți șoptesc,

că în toamna vieții mele

primăvara

mi-e chemarea.

Iarnă e la mine-n gând,

Sufletul

îmi e câmpie,

o câmpie prea arată,

plină e doar de scaieți

verdele ce-a fost cândva,

s-a uscat,

e fân în vie

câte vieți mi-ai pus pe suflet,

spune-mi Doamne,

câte vieți ?

Câte trepte am urcat, cât mai am  de rătăcit,

câte lacrimi mi-ai spălat, câte râuri am umplut,

cât am cumpărat din viață, cât mai am eu de plătit,

cât mai am de pătimit, să îmi fiu ca la-nceput ?

Începutul mi-e aproape,

știu

de când am răsărit,

flacăra luminii mele

arde-n candela din palme,

palmele mă frig de dor,

dor

de ce mi-a fost sortit,

geme dorul de iubire,

geme-n somn,

până adoarme.

Mulțumesc Doamne pentru ce mi-ai dat,

pentru ce-mi dai

și pentru ce-mi vei da !

Silvia Urlih - 26.08.2018