PĂTRATĂ-I LUMEA - Silvia Urlih

Trăiesc

în lumea ce-a ajuns pătrată,

îi plâng rotundul

ce-a fost cândva

frumos,

privesc

și văd o simplă bilă prea pătată,

nebuni,

pioni și regi

care se bat pe-un os.

Trăiesc în lumea mea

și-aș vrea s-o strang

într-un copac,

aș vrea

ca frunzele să-i fie verzi

vară și iarnă,

trăiesc în lumea mea,

trăiesc și tac,

aș vrea ca lumea toată

să-și cumpere o nouă haină.

Trăiesc în lumea mea

care îmi

e acasă,

o casă ce mi-am cumpărat-o

cu multă suferință,

trăiesc în lumea mea,

dar,

lumea nu mă lasă,

ar vrea să fiu ca ei,

să nu-mi mai fiu ființă.

Pătrată-i lumea în care azi trăiesc,

pătrat e tot ce-n viață mă-nconjoară,

pătrat e globul …globul pământesc,

pătrat e tot ce-a fost odinioară.

Silvia Urlih 22.08.2018